Nimic nou…

…doar alte filozofeli.

2012 – an de mare nebuloasa, de orice fel. Incheiat catastrofal de altfel. Ca n-a fost apocalipsa cu-a ei end of story asta-i alta poveste. Daca ar fi sa ma iau dupa ce zic mayasii, mai ca ar trebui sa-mi fac provizii serioase de orice fel. 

Intrebari cu sau fara raspuns, nervi mai mult sau mai putin gratuit facuti, zile si nopti de certuri cu sau fara rostul lor. Cel putin pentru mine.
Si incep sa dau pe dinafara, cu capacul(pus) care incepe sa sisie si sa suiere a explozie, gindindu-ma la zilele de asteptare, la sperantele, gindurile, planurile si tot stuff-ul adiacent si coerent implementat de vreo, sa tot fie, 15 ani .Ce mama masii ? Parca era vorba sa fie altceva.  Nu trebuia sa apara pe neasteptate, cu tunete si fulgere cu nume generic de uragan si slobozite dintr-un cer care se prabuseste peste crestetul meu. Ca apoi totul sa se imparta dupa vointa universului, tirind in furtuna… si sentimente si vieti si ani.

Si-arunc o privire chiorisa lui 2013 care a-nceput promitator aratind ca-n expresia „de parca l-a calcat trenul”. Daca mai batriiorul lui confrate temporal arata precum o cocota bonjurista de la poalele Eiffel-ului, impopotonata cu gablonturi si pusa pe petreceri, facind cu ochiul nebunilor ce-o masurau curiosi, atunci 2013 incearca sa-si asigure un loc caldut la vreun azil de noapte de teama nerecunoscatorilor de copii si-a averilor ascunse pe sub saltele sau prin ciorapi. Daca or fi existind. Ca divortul oricum merge inainte!

Si e abia iulie…si zau daca vreau sa ajung  precum acel „mosneag micut, intrat la apa si scofilcit…soptind cu glas blajin, acelasi cuvint Vice-versa!…da, vice-versa!”