Pe doua roti si-un buzunar de prune

De cand ma stiu pe lumea asta, am avut o vesnica navirneala cu kilele  in plus.  Si erau incapatinate domne nevrind sa-si ia talpasita decit dupa lungi parlamentari si discutii argumentate pro si contra. Si-a fost o love at first sight de fiecare data atunci cind veneau in vizita, raminind vesnicii oaspeti de care nu mai scapi decit daca devii una dintre cele mai nesimtite gazde.

Ce sedentarism? Ce diete? Ce planuri elaborate de nutritionisti? Nimic. Taiata coada ciinelui dintr-odata si de fiecare data(ca oricum va creste iar), intr-o dinamica direct proportionala cu marimea mijlocului de viespe.  Astea fiind zise si hotarite, pe linga cele ce tin de lumestile imbucaturi de zi cu zi, mai decretaram si zilele bicicletei in familionul restrins.  Asa ca…porniram la dat la pedala. Si-am dat ! Si-am si cintat (io si fiemea) din toti rarunchii ” Just look at all those hungry mouths we have to feed” admirind frumusetile care se perindau prin fata ochilor flaminzi de atita … frumusete! Ca, vorba ceea( aka Tagore): Doar tu îmi trebuieşti, doar tu! – repeta acestea inima-mi de-a pururi, pe-ndelete.”

Dupa vreo doua ore, un buzunar plin de prune nu tocmai coapte si culese dintr-un juvenil copacel, fu o recompensa mai ceva ca o cina somptuoasa.

 *

Picture 845

*

Picture 863

*

Picture 846

*

Picture 848

*

Picture 851

*

Picture 859

*

ABCD0010

*

Picture 866

*

Picture 870

*

16 thoughts on “Pe doua roti si-un buzunar de prune

  1. O zi pe săptămână de post negru – dacă poți. Dacă nu, merge doar cu lichide. De dimineața, până în dimineața zilei următoare, când nu trebuie să faci abuz. Poți slăbi un kg în ziua aceea. Prima dată e foarte greu. Apoi te obișnuiești. Garantat!

    Apreciază

  2. Trebuie sa mai fac rost de o bicicleta, ca singura nu are nici un farmec sa ies… Am avut o perioada de vreo luna in care mi-am facut zilnic timp pentru o scurta plimbare, dar m-am plictisit… Sigur, nu ma plibam cu gandul sa dau jos ceva, ca nu prea am ce… :))) Nici nu iesisera prunele pe atunci… :)))

    Apreciază

  3. nu vorbesc de funie in casa spanzuratului,le am si le voi pierde.pana acum sunt la minus 15,si cu toate mijloacele de impotrivire,vreo 4 concedii unde numai dieta nu pot tine,pepeni savurosi pe toate drumurile,munca multa si timp putin pentru prepararea dietei….
    oricum nu mi-am facut un scop si ioncerc un mod de viata.
    Norocul meu ca ma simt cel mai bun prieten al meu si ma accept pe deplin,atat interior cat si exterior.

    Apreciază

    • Pai, nici sa nu vorbesti de funie desi…permite-mi sa-ti „bat” palma ca unui prieten care-i croit pe-o masura si care se simte la fel de al naibii de bine in propria piele si idee!
      Te-ai repatriat?

      Apreciază

    • Am sperat si inca sper ca imaginile astea sa devina o rutina in realitatea care ne casapeste de-a dreptul cu supertehnologii; calul din imagine, spre norocul lui apartine unuia cu suflet si aplecare catre animale.

      Apreciază

Ai ceva de spus ?

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s