Ca sa-mi croiesc viata am facut mai intii un tipar. Am ascutit un creion cu care am scris un plan pe termen lung. Am sters unde am gresit; am scris iar. Si-am si desenat incepind cu doua linii paralele ce, nefiresc de geometric, s-au intersectat la un moment dat. Trusa de pictura am deschis-o umplind albul cu cerul, cu apa, cu focul si cu pamintul. Tinte de argint am batut apoi in pielea slefuita cu soarele.
Apoi, am luat o foarfeca si-am inceput sa decupez. O taietura pe ici, una pe colo… Si-am mai retusat totul cu-o pensa sau un tiv. Ata, fin am impletit-o in cusatura ascunsa ca sa fie totul placut sufletului .
Cu grija s-a ivit un ceva care sa semene a viata. Si mi-e pe masura. O masura cu iz de tocata, intelepciune, dans si alegere. Neintelese si vulgare notiuni pentru altii.
