Zela

Era sfirsit de august cind Zela veni cu o idee. Sa mergem in Valea Regilor Traci. N-am stat mult pe ginduri.„Vreau 5 minute ca sa-mi refac bagajele” am zis. Si ​valea fu a noastra!

Ce-as fi putut alege mai intii? Misterul ce invaluia Valea Regilor si a caror binecuvintare harica o simteam la tot pasul sau​, poate,​ sa aleg acel roz de rosa din ale caru​i petale, cu o saptamina in urma, simtisem pe piele acel ulei afrodisiac? Sa dansez dansuri ritualice cu stelele si cu norii printre acele tume de pamint sau sa ma ingrop printre petalele plantatiei de trandafiri? Sa vreau sa fac dragoste cu soarele si cu Sabazios sau sa ma infasor htonic pe o mladita de rosa ca sa-i sorb puterea? Sa iubesc lumea cea mare sau preanebuna toamna care facea exercitii de declinare naruind feminitatea intr-un haos frumos si fascinant? O betie a soarelui in care stelele aveau​ rolul lor.
Atunci am invatat ca virtutea e mai smerita decit cel mai orgolios si necurat gind si ca exist​,​ la un moment​ dat​,​ in viata barbatului in care​,​ el devine mai virtuos decit limpezimea apei de izvor si-n care povestile se transforma in ceva ​ce trece ​dincolo de tactici de abordare a femeii din fata lui.

zela

Zela a fost acela care m-a mai invatat ca strugurii lui au nevoie de ceata toamnei pentru a da vinului o nota perfecta a exprimarii dionisiace. O nebunie a gusturilor care strabat anotimpurile cu stralucirea ​albului. O betie care nu-si traieste sublimul doar pentru ca asa vrea ea. Si totul era un joc prea riscant al cuvintelor care-si trimit mesajul dihotomic ​in​ simplitatea cetii din care isi trage seva licoarea de mai tirziu.
Raspunsul la toate intrebarile mele mi le-a dat noaptea ce ma inconjura pazindu-ma de ploaia nebuna care parca vroia sa mature tot in cale, pornind torent peste capul plecat a inchinaciune. Lacrimile se spargeau in ploaie si-n acel moment am simtit ca tot potopul din jur era de fapt cel din strafundurile sufletului. N-am mai stiut ​care e ploaia si care sunt lacrimile, hohotele rostogolindu-se disperate ​pe dealurile Bulgariei amestecindu-se ​apoi ​cu ropotele apei ​ ce curgea de sus​.
Ciudat, senzatia de eliberare ce crestea ca un copil​, ​inlauntru, ma umplu de acea fericire pe care n-o mai simtisem de mult timp. S​i s​imteam​,​ pentru prima data dupa multi ani, ca sunt iar femeie. Corpul pe care-l atingeam cu frica raspundea chemarilor in valuri de senzatii amestecate cu dorinte si emotii ale primei intilniri. In timp ce muzica ploii spargea simturile,​ retraiam acele senzatii ce ma faceau inainte sa explodez. Parca si palmele barbatului le simteam redesenindu-mi corpul, iar si iar. Si nu mai stiam ce e real si ce nu. Am stiut doar​​ ca totul se​ va​ inchei​a​ intr-o explozie de culori ce ma​ va​ fac​e​ sa strig numele celui ce-mi iubea, in acel moment, fiecare centimetru de piele. Placerea ce urma n-o mai gustasem cu atita intensitate…chiar daca drumul pina in inima muntelui ma facu sa trec de la plus citeva grade Celsius la altele minus, sa ma zgribulesc in ceturile picloase care ma faceau sa merg aproape cu miinile intinse in fata ca sa-mi puna apoi, la picioare​,​ un covor de trandafiri de Damasc. Abia dupa o ora, picturile cu cai si printese din mormintele regale ma readusera cu picioarele pe tarimul electrizant al ​realitatii din jur​.

Si-atunci, am luat o mina de petale de trandafiri din Valea Trandafirilor si-am presarat-o romaneste la poala Vaii Regilor Traci. Priveam hipnotica ceata ce se lasa in nori grosi in jur​ c​aut​ind​ cu privirea ceva cunoscut. Si intrebarea care se repeta obsesiv in subconstientul meu oglindea ​dar si ​​penetra translucidul obstacol.
Trebuia doar sa slefuiesc raspunsul​ primit​. Un pamintean dar perfect raspuns, gurmand de asta data, pe care, tot Zela mi l-a dat, batrinul bucatar bulgar care mi-a ​ ​oferit​,​ fara nici un gind ascuns si-​n ritm de dans de istorie traca, inca ceva pe linga trandafiri… vinetele umplute cu brinza.
Blagodaria, Zela!
De undeva de sus, de pe un munte bulgaresc, tuna un glas de zeu cu finete de rosa roz: Năzdrave !

*

Mai poti citi:
1). Vinete umplute cu brinza si-un dans sacru de trandafiri
2). Arsita desertului
3). Life

*
Au mai scris pentru clubul parfumat al Mirelei Pete si altii…

8 păreri la “Zela

    • 😀 unii zic ca ritualul e un soi de sinceritate stoarsa din ceremonia religioasa sau semireligioasa stabilita de multele feluri de legi, precepte sau cutume…acu’, ce sa zic, cind invirti in oala sau in potir tot cam aia e, rezultatul final fiind unul de desfatare sufleteasca(si nu numai), nu Zina Doamna ?

      Apreciază

  1. Multe dintre obiectele găsite în mormintele regilor şi prinţilor traci pot fi admirate astăzi în Muzeul de Istorie din Kazanlâk, un loc pe care l-am vizitat şi noi şi unde ne-a impresionat grija pe care vecinii noştri bulgari o manifestă faţă de tot ce înseamnă vestigii şi urme ale trecutului antic pe acele meleaguri.

    Apreciază

  2. Mi-a plăcut mult tot ce-ai scris, Mala, mai ales partea cu strugurii care au nevoie de ceață, nu doar de soare, pentru a se coace…Și uite cum trebuie să existe și limpezime, dar și opacitate, și dionisiac, și divin, ca vinul să se așezeîn cupe!
    Trandafiri și vinete cu brânză, hm…sună bine, straniu, dar magnetic, ambele îmi palc mult!
    Mala, mă bucur mult de tot că ai scris, sper să se bucure și alții descoperind povestea cețurilor tale parfumate. Fug acum să-i fac loc de cinste pe pagina Clubului nostru! Îți doresc o săptămână superbă! 🙂

    Apreciază

    • A venit pur si simplu! N-am mai trecut slova prin nici un filtru, nici o recenzie lasind-o in starea bruta in care s-a nascut. Cred ca mi-a prins bine stilul, linistindu-ma.
      Multumesc, Mirela!

      Apreciază

  3. Pingback: Stridiile lu’ Zela | Oala lumii

Ai ceva de spus ?