Cu-n divort pe suflet si-un leu in buzunar …

… cam asa am vrut sa sune titlul materialului de azi insa, parca prea teatral e, nu ?
Daca schimbarea a venit ca un bum maturind totul in cale si lasind multele nespuse la locul lor, atunci ceea ce-a mai ramas s-a inchinat zeului EU si doar lui. 
Cu un copil extraordinar, ca exponent al unui viitor caruia i-am subscris absolut tot ce tine de formare personala, am adus cunoasterea in rutina. Si, o scurta filosofeala mi-a dat directia…
 
Sunt deja un spirit liber care a trecut de zidul ce ascundea adevarul.
Am inteles ca pacea din mine imi da dimensiunea a ceea ce sunt sau a ceea ce vreau sa fiu.
Am vazut ca ceea ce-am cautat a fost de cele mai multe ori mult mai aproape decit as fi crezut.
N-am invatat nimic de la nimeni pentru ca eu a trebuit sa invat sa fac ceea ce sunt azi, privind iluzia asa cum este ea, nimic altceva. Si nu mi-am mai dorit altceva.
Am reusit abia acum sa fac diferenta dintre real si imaginar doar ascultind. Si totul a venit apoi de la sine.
Sunt EU asa cum sunt EU, fara model sau tipar. Natura proprie e unica netrebuind a se indentifica cu ceva.
 
 
Acestea fiind gindite, am lasat naibii ideile mai putin colorate si-am saltat cu-n picior peste mizeriile care(inevitabil) urmeaza actiunii pomenite mai sus. Le-am adresat un gind de multumire, sincer de altfel, celor care, fara sa stie mi-au tras sutul in dos de m-au trimis direct in ograda respectului fata de sine refuzind sa mai fac parte dintr-un mariaj in care doza zilnica de metoclopramid era imperios necesara. Asa ca, mai fratilor, va multumesc pentru idei si fapte si, daca va simtiti oarecumva interesati de actuala mea stare, tineti-va interesul doar pentru voi. Nu de alta da’, n-aveti de unde sa stiti ca prostia nu doare, cel mult e contagioasa iar inteligenta-i accesibila doar din facere.
Si, ca sa inchei in spiritul titlului(in cazul in care mai stiti sa cititi), auguri a tutti cu complimentele de rigoare acelora care inca ma considera un paduche! Un exemlar ceva mai de soi (as zice), care tocmai si-a virit 3 fotografii intr-un concurs derulat sub aripa National Geographic, in ideea de-a-si face cunoscute pasiunile si imaginile care-i sunt supapa de echilibru. Si tot cu ocazia asta, paduchele a revenit la numele ‘ancestral’ care  infinit suna mai bine decit cel de pina acum.
Iata si linkul catre profilul Lacramioara Maria Mustatea…

http://yourshot.nationalgeographic.com/profile/361657/

52 thoughts on “Cu-n divort pe suflet si-un leu in buzunar …

  1. Excelent scris!
    Am vazut si fotografiile inscrise si iti doresc succes!🙂 Sunt foarte graitoare fotografiile si mi-am imaginat povesti privindu-le.🙂
    Am vrut sa apreciez fotografiile si „direct” dar nu reusesc.😦 Am accesat contul de FB, dar tot primesc mesaj ca adresa sau parola sunt… gresite! Dar pe FB am putut posta acest articol… Mai incerc.:)

    Apreciază

    • Diana draga…mea culpa! Am intrat pe site la ei si am rectificat eroarea de setare pt. contul de Fb (mincasem o litera!). Cred ca poti aprecia acolo doar daca esti parte din comunitatea NG, cred, nu sunt sigura!Poate de aceea iti da eroare de parola, etc.
      Iti multumesc pentru sustinere, inseamna mult pentru mine!❤

      Apreciază

  2. Vai, ce nume frumos ai!🙂 Lacramioarele sunt florile mele preferate.
    Acum nu mai stiu cum sa-ti spun. Mala impunea respect pentru artistul din tine, mult apreciat de catre noi toti, iar Lacramioara ma face sa ma simt foarte aproape de tine. E un nume mult mai prietenos.🙂
    Multa minte mai am! Ce imi gasesc sa scriu cand tu treci prin momente grele! As vrea sa-ti dau sfaturi, dar tu o sa stii cel mai bine ce ai de facut in continuare. Asa ca mai bine te asigur ca o sa-ti trimit in fiecare zi ganduri bune si o sa-ti tin pumnii sa treci cu bine peste incercarea asta. Te imbratisez cu multa dragoste si admiratie.

    Apreciază

    • Lacramioarele sunt si florile preferate ale mamei,plus ca Maria e si numele ei. Mai tirziu, Mala a fost o derivatie din cele doua pe linga faptul ca, porecla asta a aparut pe vremea cind nu puteam sa-mi rostesc prealungul prenume asa ca, Mala a iesit.
      Acu’ voi numiti-ma cum vreti si cum va cade mai bine la limba, zau Rita!
      In ceea ce priveste cealalta problema…huh…nu e capatul lumii, nu-s nici prima si nici ultima care trece prin asa ceva plus ca, am reusit sa trec relativ repede peste nebuniile iscate de-o actiune ca asta.
      Sarumina Rita si…astept zilnic gindurile bune!😀 Ca aceleasi merg si catre voi din partea mea..Sa nu-ti povestesc cind am vazut minunile tale de ieri cum am ramas lipita de ecran!❤
      Te imbratisez si eu cu mare drag si admiratie! Sincera!

      Apreciază

      • Aha! Deci asta e secretul numelui. La inceput mi s-a parut cu totul altfel. Acum mi se pare jucaus.
        Sa contezi pe gandurile noastre incarcate cu dragoste.
        Vorbesc si in numele Adinei. Tinem foarte mult la tine, amandoua.
        Iti doresc numai bine.

        Apreciază

      • Eeeeeiiii, cum nu ? Tucaturi ardelenesti pleaca catre voi amindoua desi am inteles ca si tu esti ardeleanca! Da’ bai nu-i ca doua tucaturi nu strica!😀

        Apreciază

  3. Fotografiile tale sunt opere de artă și eu sper din suflet că sunt privite ca atare.
    Lăcrămioara, Maria, Mala, toate îți vin bine, fiind frumoase ca tine și ca aceste fotografii unice. Succes, e meritat!🙂

    Apreciază

    • Ma coplesiti pur si simplu! De fapt, cred ca si datorita voua, prietenilor din online, am reusit sa fac acei pasi care m-au adus unde sunt acum. Si nu pot decit sa va multumesc si sa ma plec in fata voastra.
      In privinta fotografiilor e mult de spus. Participind la un eveniment de genul celui propus de NG e mult pentru ca NG impune un target, o stii preabine. Calitatea fotografiilor mele ar putea sa aiba un cuvint de spus in defavoarea povestilor din spatele imaginilor. Dar, participarea acolo face „toti banii”. Ma bucura extraordinar de mult aprecierea ta stiind ca vine de la un om al artei…
      Multumesc, Mirela!

      Apreciază

  4. Este prima oara cand te citesc in aceasta postura injositoare,aceea de a raspunde de o asemenea speta….am fost non/stop langa bine cu gandul si vorba buna,dar acum te cert.
    Nu ai voie sa decazi intr-atat incat sa dai un asemenea raspuns.la o intrebare tampita ,acuzatie idioata,nu se raspunde personal,ci timpul le bate obrazul acelora ce o fac.
    M-ai dezamagit,imensa mea admiratie….
    In alta ordine de idei citeste cu atentie Tatal Nostru si vezi cu ochii mintii continutul acestei rugaminti.
    In continuarea inceputului se spune:
    …………………………………………………
    Si nu ne duce pe noi in ispita ……CINE NE IZBAVESTE DE RAU SI VICLEAN
    Pai asta a facut Domnul,a indepartat pe cel ce nu iti era prieten prin cununie,deci fii vesela si intelege ca Domnul este cu tine

    Apreciază

    • Aham! Auzi Mariane…tocmai ca stiu ca Domnul este linga mine altfel n-as fi putut sa iau o decizie inteleapta! Si-mi rezerv citeodata dreptul sa fiu si mahalagioaica pentru ca asa vreau eu sa fiu. Crede-ma ca am fost gentila amintind doar un apelativ minor fata de altele cu mult mai grave si umilitoare peste care am trecut intorcind si obrazul celalalt. Considera-l haz de necaz ‘paduchele’ si treci peste.
      Apropo…imi insusesc critica considerind ca si zeii au slabiciunile lor (😀 ) si incearca rogu-te sa faci un review obiectiv fotografiilor. Astept parerea ochiului tau (din umbra)!

      Apreciază

      • Sunt mahnit pentru tine…..nu iti transfera trairile emotionale negative din real aici in imaginar,sau ma rog in electronic.
        Esti langa sufletul meu,tin la tine mult,nu te pot lasa jos….te cert cand simt ca e nevoie.nu ai sa renasti din noroi niciodata,deci nu improsca cu noroi.Trebuie sa arzi totul,sa treci prin mental si fizic ,efectiv sa sterilizezi,asta inseamna cenusa din care se renaste,puruficarea sufletului….Ma repet,din noroi nu renasti.
        Si te mai cert inca odata….de cand simti tu nevoia de aprobare a actiunilor tale?De cand trebuie sa te lauzi dusmanilor cu realizarile tale si sa le expui ,realizarile,spre dezbatere?
        Nu se face asa,eu iti cunosc valoarea,trebuia doar sa afisezi un link,fara a te lauda.Primeai sigur sugestii si apreciari,doar afisand link-ul
        Ma scuzi ca ma dau exemplu-ai vazut ca am postat vreo fresca pictata de mine cerand aprobarea publicului?
        Sufletul meu te roaga sa ramai femeie,de arta,nu din piata.

        Apreciază

      • Accept tot ce-mi spui pentru ca stiu ce-a insemnat umarul unui prieten in alte momente de cumpana. Si mai stiu ca acum tac si inghit si nu mai zic nimic.

        Apreciază

      • Multumesc…..acum eu ti-am spus ce isi doreste sufletul meu de la tine,fara a stii sigur ce iti doresti tu de la tine.Ti-am prezentat unghiul meu de vedere,nevoia mea cum as vrea sa fii…….Liberul Arbitrul este dat de Domnul,deci ma supun lui si am incredere netarmurita in tine.

        Apreciază

      • E atit de greu sa fii perfect insa nici nu-mi doresc asta! Sincer! Vreau eu sa fiu eu cu ale mele calitati si defecte, sa am o viata normala si decenta in care sa-mi cresc copilul in mod normal si decent. Nu cer mult, insa ofer ce am si-o fac cu draga inima. Nu-i lauda si-o stii preabine.
        Liberul arbitru pe care l-ai pomenit mai sus stie el ce sa faca asa ca…Multumesc eu!

        Apreciază

  5. Sunt foarte expresive fotografiile. Îmi place în mod deosebit mărul capsat de pară sau gutuie, nu-s convinsă… Așa facem, ne legăm de ceilalți prefăcându-ne că formăm un tot, dar suntem doar jumătăți mai mult sau mai puțin potrivite și evidente.
    Microbul fotografiei m-a prins și pe mine. Nu știu dacă ai fost în ture foto, ți le-aș recomanda. Te deconectezi de tot și toate, uiți de lume și trăiești!

    Apreciază

    • Mar + gutuie ! Chiar daca gutuia e cunoscuta de mii de ani, pare-se ca era considerat marul de aur al ancestralelor timpuri. Ciudata dar interesanta asociere…
      O sa aplic indemnul sa stii si..multumesc pentru gindurile bune!

      Apreciază

  6. Lacramioara, ai un nume minunat ! Îmi place, place, place… Se potriveste perfect cu sensibilitatea ta.
    Imi place cum privesti acest eveniment, divorțul, despre care am citit ca se afla pe a doua treaptă a cauzelor majore de stres in viata omului, dupa pierderea tovarasului de viata prin deces.
    Sa fii sanatoasa, draga mea !

    Apreciază

  7. Pingback: Happy week-end: Festival teatral | Zamfir Turdeanu' - un turdean (aproape) ca oricare

  8. Pingback: Remember: Ulise – poze din arhivă (2) | Ulise al II-lea cel Ocoş

  9. Pingback: Happy week-end: Statuie | Penelopa Întâia

  10. Pingback: Happy week-end: Mirare | Florina Lupa Curaru

  11. Pingback: Pe chibrituri: Cluj Napoca | Blog de Filumenistă

  12. Pingback: Piese filumenice: Brăila – 1987 | Amintiri din filumenie

  13. Am incercat sa citesc azi-noapte postarea pentru povestea parfumata… Doar am inceput, nu-mi era chiar somn dar nu eram capabila a gandi si textul tau era, surpiza! unul scurt dar extrem de dens in metafore. Insa dupa ziua ce abia trecuse…nu eram eu.
    Despre divort, ca vad ca toata lumea ocoleste cuvantul de parca ar fi ceva ca lepra, eu zic ca asa o fi fost sa fie dar mai stiu si c-o sa-ti fie bine.
    Imi place Lacramioara🙂 Asa am sa-ti spun, Mala ma ducea cu gandul la ceva nu prea bun (fiindca stiu ceva spaniola, pentru mine are o rezonanta nu prea potrivita ca nume).🙂

    Apreciază

    • Mai am si eu doza mea de surprize si-am incercat sa corectez lungimea materialelor. N-o sa-mi reuseasca mereu deoarece povestile mele, multe dintre ele, au fost scrise pe masura actiunii desfasurate. Nu pot decit sa sper ca, timpul si dispozitia cititorului se va mula pe material. Multumesc oricum pentru rabdare si…mea culpa de pe acum in privinta urmatoarelor slove insirate pe tematica parfumata a clubului sau nu…
      Mala a fost(si este) porecla de suflet, ca sa zic asa, aparind inca din pruncie plus ca, in sanscrita, inseamna si ‘colier’. Acum, voi imi spuneti cum doriti, cum va cade mai bine, cum va place. Multumesc Elly!

      Apreciază

  14. Pingback: Vechea noastră Turda Nouă! | Zamfir Turdeanu' - un turdean (aproape) ca oricare

  15. Pingback: Biserică multiseculară | Florina Lupa Curaru

  16. Pingback: Happy week-end: Constantă

  17. Pingback: Amiază în … baie | Penelopa Întâia

  18. Pingback: Pe chibrituri: Primul ajutor | Blog de Filumenistă

  19. Pingback: Pe chibrituri: Mobilier | Blog de Filumenistă

  20. Pingback: Reflectare: Cotidian şi artă | Florina Lupa Curaru

  21. Pingback: Reflectare: Zece minute | Zamfir Turdeanu' - un turdean (aproape) ca oricare

  22. Pingback: Drumuri în lumină

  23. Pingback: Vorbe de demult … | Ulise al II-lea cel Ocoş

  24. Pingback: Am şapte … | Penelopa Întâia

  25. Pingback: Nouă din zece | Blog de Căţea

Ai ceva de spus ?

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s