… cam asa am vrut sa sune titlul materialului de azi insa, parca prea teatral e, nu ?
Daca schimbarea a venit ca un bum maturind totul in cale si lasind multele nespuse la locul lor, atunci ceea ce-a mai ramas s-a inchinat zeului EU si doar lui.
Cu un copil extraordinar, ca exponent al unui viitor caruia i-am subscris absolut tot ce tine de formare personala, am adus cunoasterea in rutina. Si, o scurta filosofeala mi-a dat directia…
Sunt deja un spirit liber care a trecut de zidul ce ascundea adevarul.
Am inteles ca pacea din mine imi da dimensiunea a ceea ce sunt sau a ceea ce vreau sa fiu.
Am vazut ca ceea ce-am cautat a fost de cele mai multe ori mult mai aproape decit as fi crezut.
N-am invatat nimic de la nimeni pentru ca eu a trebuit sa invat sa fac ceea ce sunt azi, privind iluzia asa cum este ea, nimic altceva. Si nu mi-am mai dorit altceva.
Am reusit abia acum sa fac diferenta dintre real si imaginar doar ascultind. Si totul a venit apoi de la sine.
Sunt EU asa cum sunt EU, fara model sau tipar. Natura proprie e unica netrebuind a se indentifica cu ceva.
Acestea fiind gindite, am lasat naibii ideile mai putin colorate si-am saltat cu-n picior peste mizeriile care(inevitabil) urmeaza actiunii pomenite mai sus. Le-am adresat un gind de multumire, sincer de altfel, celor care, fara sa stie mi-au tras sutul in dos de m-au trimis direct in ograda respectului fata de sine refuzind sa mai fac parte dintr-un mariaj in care doza zilnica de metoclopramid era imperios necesara. Asa ca, mai fratilor, va multumesc pentru idei si fapte si, daca va simtiti oarecumva interesati de actuala mea stare, tineti-va interesul doar pentru voi. Nu de alta da’, n-aveti de unde sa stiti ca prostia nu doare, cel mult e contagioasa iar inteligenta-i accesibila doar din facere.
Si, ca sa inchei in spiritul titlului(in cazul in care mai stiti sa cititi), auguri a tutti cu complimentele de rigoare acelora care inca ma considera un paduche! Un exemlar ceva mai de soi (as zice), care tocmai si-a virit 3 fotografii intr-un concurs derulat sub aripa National Geographic, in ideea de-a-si face cunoscute pasiunile si imaginile care-i sunt supapa de echilibru. Si tot cu ocazia asta, paduchele a revenit la numele ‘ancestral’ care infinit suna mai bine decit cel de pina acum.
Iata si linkul catre profilul Lacramioara Maria Mustatea…
Bravo…capul sus,zambetul pe buze,simtul umorului in poseta…si viata merge mai departe.
ApreciazăApreciază
Subscriu !
ApreciazăApreciază
Aşa, capul sus! Şi felicitări pentru ceea ce faci!
ApreciazăApreciază
Cu multamiri si plecaciuni…
ApreciazăApreciază
A păciui, păciuire …
ApreciazăApreciază
Toate-n lumea asta merg asa precum trebuie sa mearga…
ApreciazăApreciază
Excelent scris!
Am vazut si fotografiile inscrise si iti doresc succes! 🙂 Sunt foarte graitoare fotografiile si mi-am imaginat povesti privindu-le. 🙂
Am vrut sa apreciez fotografiile si „direct” dar nu reusesc. 😦 Am accesat contul de FB, dar tot primesc mesaj ca adresa sau parola sunt… gresite! Dar pe FB am putut posta acest articol… Mai incerc.:)
ApreciazăApreciază
Diana draga…mea culpa! Am intrat pe site la ei si am rectificat eroarea de setare pt. contul de Fb (mincasem o litera!). Cred ca poti aprecia acolo doar daca esti parte din comunitatea NG, cred, nu sunt sigura!Poate de aceea iti da eroare de parola, etc.
Iti multumesc pentru sustinere, inseamna mult pentru mine! ❤
ApreciazăApreciază
Vai, ce nume frumos ai! 🙂 Lacramioarele sunt florile mele preferate.
Acum nu mai stiu cum sa-ti spun. Mala impunea respect pentru artistul din tine, mult apreciat de catre noi toti, iar Lacramioara ma face sa ma simt foarte aproape de tine. E un nume mult mai prietenos. 🙂
Multa minte mai am! Ce imi gasesc sa scriu cand tu treci prin momente grele! As vrea sa-ti dau sfaturi, dar tu o sa stii cel mai bine ce ai de facut in continuare. Asa ca mai bine te asigur ca o sa-ti trimit in fiecare zi ganduri bune si o sa-ti tin pumnii sa treci cu bine peste incercarea asta. Te imbratisez cu multa dragoste si admiratie.
ApreciazăApreciază
Lacramioarele sunt si florile preferate ale mamei,plus ca Maria e si numele ei. Mai tirziu, Mala a fost o derivatie din cele doua pe linga faptul ca, porecla asta a aparut pe vremea cind nu puteam sa-mi rostesc prealungul prenume asa ca, Mala a iesit.
Acu’ voi numiti-ma cum vreti si cum va cade mai bine la limba, zau Rita!
In ceea ce priveste cealalta problema…huh…nu e capatul lumii, nu-s nici prima si nici ultima care trece prin asa ceva plus ca, am reusit sa trec relativ repede peste nebuniile iscate de-o actiune ca asta.
Sarumina Rita si…astept zilnic gindurile bune! 😀 Ca aceleasi merg si catre voi din partea mea..Sa nu-ti povestesc cind am vazut minunile tale de ieri cum am ramas lipita de ecran! ❤
Te imbratisez si eu cu mare drag si admiratie! Sincera!
ApreciazăApreciază
Aha! Deci asta e secretul numelui. La inceput mi s-a parut cu totul altfel. Acum mi se pare jucaus.
Sa contezi pe gandurile noastre incarcate cu dragoste.
Vorbesc si in numele Adinei. Tinem foarte mult la tine, amandoua.
Iti doresc numai bine.
ApreciazăApreciază
Eeeeeiiii, cum nu ? Tucaturi ardelenesti pleaca catre voi amindoua desi am inteles ca si tu esti ardeleanca! Da’ bai nu-i ca doua tucaturi nu strica! 😀
ApreciazăApreciază
Fotografiile tale sunt opere de artă și eu sper din suflet că sunt privite ca atare.
Lăcrămioara, Maria, Mala, toate îți vin bine, fiind frumoase ca tine și ca aceste fotografii unice. Succes, e meritat! 🙂
ApreciazăApreciază
Ma coplesiti pur si simplu! De fapt, cred ca si datorita voua, prietenilor din online, am reusit sa fac acei pasi care m-au adus unde sunt acum. Si nu pot decit sa va multumesc si sa ma plec in fata voastra.
In privinta fotografiilor e mult de spus. Participind la un eveniment de genul celui propus de NG e mult pentru ca NG impune un target, o stii preabine. Calitatea fotografiilor mele ar putea sa aiba un cuvint de spus in defavoarea povestilor din spatele imaginilor. Dar, participarea acolo face „toti banii”. Ma bucura extraordinar de mult aprecierea ta stiind ca vine de la un om al artei…
Multumesc, Mirela!
ApreciazăApreciază
Este prima oara cand te citesc in aceasta postura injositoare,aceea de a raspunde de o asemenea speta….am fost non/stop langa bine cu gandul si vorba buna,dar acum te cert.
Nu ai voie sa decazi intr-atat incat sa dai un asemenea raspuns.la o intrebare tampita ,acuzatie idioata,nu se raspunde personal,ci timpul le bate obrazul acelora ce o fac.
M-ai dezamagit,imensa mea admiratie….
In alta ordine de idei citeste cu atentie Tatal Nostru si vezi cu ochii mintii continutul acestei rugaminti.
In continuarea inceputului se spune:
…………………………………………………
Si nu ne duce pe noi in ispita ……CINE NE IZBAVESTE DE RAU SI VICLEAN
Pai asta a facut Domnul,a indepartat pe cel ce nu iti era prieten prin cununie,deci fii vesela si intelege ca Domnul este cu tine
ApreciazăApreciază
Aham! Auzi Mariane…tocmai ca stiu ca Domnul este linga mine altfel n-as fi putut sa iau o decizie inteleapta! Si-mi rezerv citeodata dreptul sa fiu si mahalagioaica pentru ca asa vreau eu sa fiu. Crede-ma ca am fost gentila amintind doar un apelativ minor fata de altele cu mult mai grave si umilitoare peste care am trecut intorcind si obrazul celalalt. Considera-l haz de necaz ‘paduchele’ si treci peste.
Apropo…imi insusesc critica considerind ca si zeii au slabiciunile lor ( 😀 ) si incearca rogu-te sa faci un review obiectiv fotografiilor. Astept parerea ochiului tau (din umbra)!
ApreciazăApreciază
Sunt mahnit pentru tine…..nu iti transfera trairile emotionale negative din real aici in imaginar,sau ma rog in electronic.
Esti langa sufletul meu,tin la tine mult,nu te pot lasa jos….te cert cand simt ca e nevoie.nu ai sa renasti din noroi niciodata,deci nu improsca cu noroi.Trebuie sa arzi totul,sa treci prin mental si fizic ,efectiv sa sterilizezi,asta inseamna cenusa din care se renaste,puruficarea sufletului….Ma repet,din noroi nu renasti.
Si te mai cert inca odata….de cand simti tu nevoia de aprobare a actiunilor tale?De cand trebuie sa te lauzi dusmanilor cu realizarile tale si sa le expui ,realizarile,spre dezbatere?
Nu se face asa,eu iti cunosc valoarea,trebuia doar sa afisezi un link,fara a te lauda.Primeai sigur sugestii si apreciari,doar afisand link-ul
Ma scuzi ca ma dau exemplu-ai vazut ca am postat vreo fresca pictata de mine cerand aprobarea publicului?
Sufletul meu te roaga sa ramai femeie,de arta,nu din piata.
ApreciazăApreciază
Accept tot ce-mi spui pentru ca stiu ce-a insemnat umarul unui prieten in alte momente de cumpana. Si mai stiu ca acum tac si inghit si nu mai zic nimic.
ApreciazăApreciază
Multumesc…..acum eu ti-am spus ce isi doreste sufletul meu de la tine,fara a stii sigur ce iti doresti tu de la tine.Ti-am prezentat unghiul meu de vedere,nevoia mea cum as vrea sa fii…….Liberul Arbitrul este dat de Domnul,deci ma supun lui si am incredere netarmurita in tine.
ApreciazăApreciază
E atit de greu sa fii perfect insa nici nu-mi doresc asta! Sincer! Vreau eu sa fiu eu cu ale mele calitati si defecte, sa am o viata normala si decenta in care sa-mi cresc copilul in mod normal si decent. Nu cer mult, insa ofer ce am si-o fac cu draga inima. Nu-i lauda si-o stii preabine.
Liberul arbitru pe care l-ai pomenit mai sus stie el ce sa faca asa ca…Multumesc eu!
ApreciazăApreciază
Sunt foarte expresive fotografiile. Îmi place în mod deosebit mărul capsat de pară sau gutuie, nu-s convinsă… Așa facem, ne legăm de ceilalți prefăcându-ne că formăm un tot, dar suntem doar jumătăți mai mult sau mai puțin potrivite și evidente.
Microbul fotografiei m-a prins și pe mine. Nu știu dacă ai fost în ture foto, ți le-aș recomanda. Te deconectezi de tot și toate, uiți de lume și trăiești!
ApreciazăApreciază
Mar + gutuie ! Chiar daca gutuia e cunoscuta de mii de ani, pare-se ca era considerat marul de aur al ancestralelor timpuri. Ciudata dar interesanta asociere…
O sa aplic indemnul sa stii si..multumesc pentru gindurile bune!
ApreciazăApreciază
bravos Lacri esti tareeeeeeee
ApreciazăApreciază
Multam frumos colegu’ !
ApreciazăApreciază
Lacramioara, ai un nume minunat ! Îmi place, place, place… Se potriveste perfect cu sensibilitatea ta.
Imi place cum privesti acest eveniment, divorțul, despre care am citit ca se afla pe a doua treaptă a cauzelor majore de stres in viata omului, dupa pierderea tovarasului de viata prin deces.
Sa fii sanatoasa, draga mea !
ApreciazăApreciază
Sarutmiinile, Zina Doamna! Gindurile bune sunt oricind binevenite.
Cu sanatate-nainte si departe, cit mai departe cu gindul de stresul cotidian!
ApreciazăApreciază
mult mult succes!!!
ApreciazăApreciază
Multumesc mult !
ApreciazăApreciază
E… perfect!
Mai sunt și altele care au trăit ceva asemănător și… mai rău decât a fost nu poate fi! Nu-i așa? Fără compromisuri! 🙂
ApreciazăApreciază
Fara! Si cu credinta in mai bine inainte!
Multumesc, Lili!
ApreciazăApreciază
Pingback: Happy week-end: Festival teatral | Zamfir Turdeanu' - un turdean (aproape) ca oricare
Pingback: Remember: Ulise – poze din arhivă (2) | Ulise al II-lea cel Ocoş
Pingback: Happy week-end: Statuie | Penelopa Întâia
Pingback: Happy week-end: Mirare | Florina Lupa Curaru
Pingback: Pe chibrituri: Cluj Napoca | Blog de Filumenistă
Pingback: Piese filumenice: Brăila – 1987 | Amintiri din filumenie
Am incercat sa citesc azi-noapte postarea pentru povestea parfumata… Doar am inceput, nu-mi era chiar somn dar nu eram capabila a gandi si textul tau era, surpiza! unul scurt dar extrem de dens in metafore. Insa dupa ziua ce abia trecuse…nu eram eu.
Despre divort, ca vad ca toata lumea ocoleste cuvantul de parca ar fi ceva ca lepra, eu zic ca asa o fi fost sa fie dar mai stiu si c-o sa-ti fie bine.
Imi place Lacramioara 🙂 Asa am sa-ti spun, Mala ma ducea cu gandul la ceva nu prea bun (fiindca stiu ceva spaniola, pentru mine are o rezonanta nu prea potrivita ca nume). 🙂
ApreciazăApreciază
*surpriza…. din graba tastarii…
ApreciazăApreciază
Mai am si eu doza mea de surprize si-am incercat sa corectez lungimea materialelor. N-o sa-mi reuseasca mereu deoarece povestile mele, multe dintre ele, au fost scrise pe masura actiunii desfasurate. Nu pot decit sa sper ca, timpul si dispozitia cititorului se va mula pe material. Multumesc oricum pentru rabdare si…mea culpa de pe acum in privinta urmatoarelor slove insirate pe tematica parfumata a clubului sau nu…
Mala a fost(si este) porecla de suflet, ca sa zic asa, aparind inca din pruncie plus ca, in sanscrita, inseamna si ‘colier’. Acum, voi imi spuneti cum doriti, cum va cade mai bine, cum va place. Multumesc Elly!
ApreciazăApreciază
Pingback: Vechea noastră Turda Nouă! | Zamfir Turdeanu' - un turdean (aproape) ca oricare
Pingback: Biserică multiseculară | Florina Lupa Curaru
Pingback: Happy week-end: Constantă
Pingback: Amiază în … baie | Penelopa Întâia
Pingback: Pe chibrituri: Primul ajutor | Blog de Filumenistă
Pingback: Pe chibrituri: Mobilier | Blog de Filumenistă
Pingback: Reflectare: Cotidian şi artă | Florina Lupa Curaru
Pingback: Reflectare: Zece minute | Zamfir Turdeanu' - un turdean (aproape) ca oricare
Pingback: Drumuri în lumină
Pingback: Vorbe de demult … | Ulise al II-lea cel Ocoş
Pingback: Am şapte … | Penelopa Întâia
Viata este frumoasa si merita traita oricum ! Trecutul se numeste trecut tocmai pentru ca… a trecut si nu mai conteaza !
ApreciazăApreciază
Pingback: Nouă din zece | Blog de Căţea