Din prea multa iubire ?

Cineva zicea odata ca Dumnezeu, atunci cind a impartit lumea, a dat mincarea bogatilor si pofta saracilor. Asa sa fie ? Si parca n-as crede sa fie adevarat decit in masura in care, iubirea dublata de bun simt ar trebui sa fie aceea care sa guverneze peste tot si toate.

De ce zic asta? Mai zilele trecute m-am intilnit la o cafea cu niste prieteni vechi cu care am o relatie mai mult decit frumoasa. Amintiri la fel de frumoase, experiente comune (unele dintre ele nu tocmai placute si petrecute din varii motive) au dus la consolidarea unei prietenii care a rezistat timpului.
Dintr-una-n alta, aflu ca din iubire fata de sensul real al cuvintului prietenie, acei prieteni au facut la un moment dat un gest pe care altii poate ca nu l-ar fi facut. Poate din teama fata de un necunoscut imprevizibil, poate din lipsa acelei dorinte de-a-ti ajuta aproapele. De la gind la fapta e aceeasi cale ca de la vointa la putinta cu exceptia de rigoare: angajamentele asumate si cuvintul dat trebuie sa fie mai mult decit o datorie.
Ei bine, ca sa scurtez povestea, acei prieteni ai mei au facut un imprumut de la o banca oarecare, imprumut pe care l-au dat spre folosinta altor prieteni, la fel de buni (considerati a fi la vremea respectiva). Angajamentul platii revenea in mod absolut normal celorlalti si totul a fost bine o scurta perioada de timp. Platile au incetat insa brusc, banca incepind in acel moment presiunea recuperarii creditului asupra celui care a solicitat imprumutul si asa s-au mai intins toate pe o perioada de citiva ani.
Caile legale practicate de banca sunt perfect justificate astfel ca, dupa cinci ani se inchise dosarul, acesta plecind mai departe la o firma de recuperare specializata in astfel de situatii. Telefoanele au inceput iarasi, ceilalti ‘prieteni’ care au folosit banii si-au luat si acolo angajamentul platii insa totul a fost doar o desarta promisiune. Pe linga asta, atitudinea de superioritate afisata in toate discutiile dintre prieteni a dus la o racire vizibila a relatiilor de prietenie. Si-au mai trecut doi ani.
Una peste alta, in momentul de fata, firma de recuperare a demarat  in mod legal procedura de executare a bunurilor prietenilor mei acestia riscind sa ramina fara imobilul proprietate comuna. Termenul este peste o saptamina iar cei doi au pornit si ei in justitie un proces impotriva celorlalti, proces care va fi doar consumator de bani, timp si nervi. Finalizarea fericita e, poate, undeva la limita dintre speranta si resemnare.

Acum vin si ma intreb dar si-mi raspund(absolut gratuit), faptele fiind deja consumate:
1. Ce-as fi facut in locul prietenilor mei ? As fi facut ceea ce ei au facut, luind un credit si dindu-l spre folosinta altor prieteni din dorinta de-a-i ajuta atunci cind au avut nevoie? (Si raspunsul ar fi fost unul afirmativ stiind ce inseamna acel sprijin venit in momentele grele.)
2. As fi platit creditul in locul celorlalti ? (Probabil ca da tinind cont de implicatiile legale ulterioare.)
3.  Citi asemeni lor sunt, privind lucrurile si dintr-o parte si din cealalta ?( Destui.)
4.  Buna credinta si iubirea sa fie echivalenta cu prostia ? (Aici chiar nu stiu ce sa raspund.)
5.  Intrebarea e adresata ‘celorlalti’ intr-un mod la fel de gratuit: atunci cind ai o pozitie de raspundere si de conducere intr-o comunitate locala(si nu dau nici un amanunt in plus pentru ca nu asta e rostul materialului aci de fata) ai oare dreptul sa treci peste niste norme morale care tin de bunul simt, de cei sapte ani de acasa dar si de angajamentul propriului cuvint facind in asa fel incit siguranta viitorului unor prieteni sa-l transformi intr-un pres de care sa-ti stergi bocancii ? (Se pare ca banul e mai mult decit un ochi al dracului si cei 30 de arginti capata alte valente!)
6. Idem nr. 5: cind te uiti in oglinda dimineata, ai macar o singura data gindul de-a multumi cerului pentru inca o zi pe care divinitatea ti-a daruit-o si sa actionezi in consecinta ? (Raspunsul iti apartine.)

Cam asta e materialul de azi, intr-o zi de luni in care se zice ca nici iarba nu creste. Si cuvintul merge involuntar catre acei prieteni care se afla acolo, undeva unde speranta intr-un ultim fapt de omenie e cam singura care le-a mai ramas. Ma mai gindesc si la cei care, asemeni prietenilor mei, stiu ce inseamna cuvintul prietenie asumindu-si (sau nu) tot ceea ce presupune asta.
Si ma mai gindesc si la animalul care sta in fiecare dintre noi, animal care stie sa muste al naibii de bine atunci cind spatele ramine descoperit.
Din prea multa iubire sau ba ? Asta-i intrebarea !

27 de păreri la “Din prea multa iubire ?

  1. Greu de răspuns. E firesc să ajuţi pe oricine are nevoie de ajutorul tău, e cumva obligatoriu să faci asta în cazul celor apropiaţi. DAR! Şi dacă excludem varianta unei rele intenţii, există posibilitatea ca, în timp, omul respectiv să nu mai poată efectiv plăti o rată. Ştiu cazuri în care au girat pentru prieteni şi au rămas fară apartament, cu doi copii mici. Când dorinţa de a face un bine e amestecată şi cu un strop de inconştienţă, rezultatul poate fi dezastruos.

    Apreciază

    • Mai, coroborind acum toate aspectele aparute pe parcurs, se pare ca si reaua intentie a fost in final parte din angrenaj. Si da, sunt de acord cu ceea ce-ai spus referitor la inconstienta.
      Huh, greu de spus cum e mai bine sa faci, sa ajuti sau nu…

      Apreciază

      • Ştiu, mi-e imposibil să refuz. Dar aici e vorba de altceva, sunt ani mulţi, sunt responsabilităţi mari, implică multe. Se poate întâmpla orice. Doamne fereşte!, nu vorbim de boli grave care necesită tratamente scumpe. Când e vorba de viaţa cuiva drag nu mai contează atât de mult ce pierzi tu…
        Repet : grea temă de gândire…

        Apreciază

      • Stiu, tocmai de aceea am scris materialul asta. Faptele au fost fapte, repercusiunile pe masura. Insa morala povestii e cea care e tema de casa.
        Sarumina pentru comentariul pertinent!❤

        Apreciază

  2. Iufff !!! Stiu si eu cazuri reale despre toate cele mentionate mai sus .O prietena buna a scos din banca banuti ( o suma ff mare ) ptr a-si ajuta niste prieteni , apoi a ajuns sa se roage sa-i trimita lunar banii de rata !!😦 Unde se ajunge in final cred si-a dat si ea seama deja , pacat insa ca raul a fost facut , pentru ea , desigur !!
    PS.Si eu am ajutat o prietena fff buna intr-un moment fff greu din viata ei , si sper sa nu am surprize neplacute niciodata !🙂

    Apreciază

    • Adinooo, sper alaturi de tine si pentru tine. Dar, cred ca si tu si Dan ati fost cu capul bine insurubat pe umeri si-ati ales bine atunci cind ati intins o mina de ajutor. Domnul fie cu voi si alaturi de voi!❤

      Apreciază

  3. Ca să nu fac multă filosofeală, aş zice că prietenia ar trebui să ţină doar de domeniul spiritual, mai mult o înrudire sufletească, neimplicate şi problemele existenţei materiale… Nu degeaba înţelepciunea poporului ne învaţă: ~Fratele-i frate, iar brânza e…~ , or unii preferă să înveţe din propriile greşeli. Tristă lecţie! Gânduri bune, Lăcrămioara Maria!

    Apreciază

    • Multumesc Maria pentru gindurile frumoase si … asa ar trebui sa fie si relatiile astea interumane. Dar grea si trista lectie a fost si este experienta asta a prietenilor mei,intr-adevar!

      Apreciază

  4. Eu ți-o spun pe-a dreaptă. Eu nu aș fi făcut credit pentru NIMENI.
    Da, mi-aș fi ajutat prietenii aflați în nevoie, dar cu cât aș fi avut eu disponibil. Atât.

    Apreciază

    • Mai, sincer, eu consider a fi insulta maniera in care s-a refuzat ulterior acoperirea creditului, nu cererea in sine. Ajutorul poti sa-l ceri atunci cind esti intr-adevar nevoit s-o faci. Si chiar sunt oameni care depind la un moment dat de ceilalti. Cazul de fata se exclude din generalizarea temei.

      Apreciază

  5. Pingback: Aniversări de toamnă în Club: Scorpionii parfumați « Mirela Pete. Blog

  6. Pingback: Agățat de un munte « Mirela Pete. Blog

  7. Pingback: Amforele cu parfum « Mirela Pete. Blog

  8. Pingback: Secretul amforelor cu iubire « Mirela Pete. Blog

  9. Sunt popoare care-i invata de mici cateva reguli; una ar fi: nu imprumuta prietenii cu bani, deoarece pierzi si banii, si prietenii !
    Desigur, e vorba despre evrei; eu am avut colegi din acest neam cam in toate etapele vietii.
    Iata ca raspund, desi deobicei le aburesc: in urma cu cca 20 de ani am refuzat sa girez un prieten; ne-am ocolit vreo 15 ani; l-am sunat dupa ce am vazut nunta fiicei lui la tv; i-au dat lacrimile…

    Apreciază

    • E buna ‘abureala’ asta pentru ca, in felul asta mai invatam cite ceva. Si, cred ca timpurile actuale sunt perfecte pentru a pune-n practica invatamintele evreilor, ca-s multe si sanatos implementate-n realitate.

      Apreciază

  10. Greu de răspuns.Nu știu ce-aș fi făcut, de obicei îmi ajut prietenii.
    Mala, ai înscris o poveste emoționantă în Club, am citit-o, am comentat acolo, dar acum linkul nu mai duce către poveste, nu știu ce s-a întâmplat. Te rog să verifici și eventual să înscrii încă odată cu linkul corectat. Mulțumesc frumos, era povestea lui Andrei, am lăsat acolo comentariul.

    Apreciază

  11. Se spune ca o fapta buna nu ramane niciodata nepedepsita…
    In alta ordine de idei : eu cred ca nu poti duce prietenia pana la propriul sacrificiu,pentruca sunt cazuri in care,suportand consecintele nerecunostintei,ale lipsei de caracter a asa zisului prieten, iti poti pune in pericol fiintele dragi (familia) care depind de tine.In functie de astfel de considerente trebuie judecat cand faci un bine de asemenea dimensiuni.Multumesc.

    Apreciază

Ai ceva de spus ?

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s