Greseala de-a nu stii sa iubesti

Stateam azi intr-o cafenea de fite, in fata unei cesti cu cafea, cu o muzica a anilor 60, undeva,in surdina. Probabil reminiscentele tineretilor unei nostalgice patroane, nostalgii revigorate de frigul de afara. 

Fara mare chef de vorba eu, cu dor de depanat povesti ea. Eu cu gindul la boilerul pe care trebuia sa-l caut prin magazine, ea cu amintirea unor ani in care totul ii venea pe tava. 

 

La un moment dat, ceva din spusele femeii, fosta nevasta de secretar de partid, imi trezi interesul. Incercam sa inteleg ce-mi spune si, brusc, am inteles ca o mare chestie e invatatul mai ales cind il practici la nivelul fiecarei clipe, a fiecarei secunde de viata. Daca esti un bun ascultator ai marea sansa sa poti evada din lumea asta, numai din tine insuti nu.

Si, pret de-o jumate de ora, am intrat intr-o lume in care aducerile aminte se mulau pe realitatile momentului. Ca am invatat ceva de la femeia cu care ma intersectasem, poate, de doua sau trei ori in viata, era altceva. Sofisticata poveste de viata depanata cu inflorituri de limbaj a creat atmosfera si deliciul clipelor de asteptare.

 

„Sa inveti sa pierzi nu e altceva decit un mod, mai mult sau mai putin dureros, de-a cistiga” . Are dreptate ? Poate ca da. Si ea a invatat sa iubeasca noua lume fara sa astepte ca cineva s-o iubeasca reusind astfel sa fie mai libera decit s-ar fi asteptat.

Si-a dezvoltat afacerea cu gindul la libertatile pe care a stiut cum sa le manipuleze pentru ca a stiut sa-si traduca, in limbaj propriu, viitorul. Probabil ca instinctul, aici, a avut mai multa greutate decit invatatul propriu-zis. 

Si totusi, ochii-i spuneau altceva. O imbatrinire prematura a sufletului, o prabusire fizica mai mult simtita sub hainele fara prea mari pretentii de stil.

Totul se lumina in capul meu cind vocea fara nici un fel de inflexiune zise calm…” is lucruri care ni se intimpla o singura data in viata si numai de noi va depinde daca profitam de ele sau nu. Am gresit mult in viata dar am invatat si mai mult din toate greselile mele. Si-am incercat sa nu repet aceeasi greseala de doua ori. Chiar mi-a placut sa incerc noi greseli pentru ca le-am considerat noi ocazii de-a experimenta si-a invata. Insa, o singura mare greseala am facut, greseala pe care am repetat-o de atitea si atitea ori… n-am iubit pe nimeni. Nu stiu ce inseamna asta dar nici nu stiu cum sa fac ca sa invat sa iubesc. Cred ca e singurul regret care ma macina in fiecare secunda pe care-o traiesc. „

Fi-va oare asta o greseala ?