Amilcar

4400-252314-8erou2 
*
Un nume de strada.  Un nume care, contemporaneitatii nebune din jur nu-i spune mai nimic. Un nume venit parca de nicaieri si ratacit tot spre nicaieri.  Un nume cu sonoritati aparte dar pierdut intr-o mare de nume.  Un nume care se leaga de Inaltarea Domnului dar care scrie o pagina importanta in atit de tumultoasa istorie a Romaniei. Un nume parca de poveste in care iubirea, dragostea, bucuria si recunostinta sunt pline de lacrimi. Lacrimi de copil, lacrimi de vaduva, lacrimi de frate, lacrimi de parinte, lacrimi de tara. Lacrimile unei  povesti care rasare timid dintre paginile prafuite ale manuscrisului din care, amintiri demult ingropate mai reusesc sa-si iteasca capul.
 
Povestea unui copil care a ales si care a fost ales. Copil pe care, intr-un Intii Decembrie greu de impliniri de orice fel, eu vreau sa-l sarbatoresc. Un copil ca o carte deschisa in care citesti lucruri tulburatoare faptuite mult in urma de tarani imbracti in itari si incaltati cu opinci dar pe care-i vezi ca pe niste cavaleri in zale de argint, presarindu-si nemurirea in fapte aruncate peste secole. Caci nemuritoare e povestea copilului care a ales Eroul Necunoscut identificindu-l cu propriul parinte.
O poveste care incepe ca orice poveste a unui copil exceptional, elev de mare angajament, cu un tranzit al vietii asemeni unui meteorit. O poveste despre  un tarim necunoscut si dusa spre un tarim al marilor intrebari fara raspuns. Poveste despre vise facute tandari de apa sarata a marii dar o poveste a unui suflet si spirit pur care a reusit sa fie mai puternic decit neuitarea.
 
O poveste despre un nume care nu trebuie uitat dar care se spune aproape in soapta: Amilcar Sandulescu.
*
erou-carol-500x375-19241402650b9dd8312c06
Surse foto:  internet
*
Materiale similare:
 

22 de păreri la “Amilcar

      • Probabil că da, sunt sigură că și-a întrebat părinții cum e posibil aibeun nume atât de rar. Eu sigur nu știam povestea, iar pe el nu am îndrăznit să-l întreb🙂

        Apreciază

  1. Hai sa scriu si aici pentru cititul celorlalti

    După Primul Război Mondial, România a fost printre primele state, care, urmând exemplul Franţei, a decis să înalţe un monument dedicat memoriei celor care s-au jertfit pe câmpul de luptă. Astfel, conform Tratatului de la Versailles în care se stabilea responsabilitatea fiecărei ţări de a respecta mormintele eroilor de război, România a fost primul stat care i-a asimilat pe eroii străini celor naţionali, aşa cum se arată în „Memoriul adresat Guvernului român de către Societatea Mormintelor Eroilor”, al cărei preşedinte era Mitropolitul Primat Miron Cristea.

    În semn de veşnică cinstire, în anul 1923, conducerea statului român a decis ca simbolul sacrificiului celor mulţi, căzuţi pentru reîntregirea patriei, să fie evocat de osemintele unuia dintre ostaşii anonimi de la Mărăşeşti, Mărăşti, Oituz, Tg.-Ocna, Jiu, Prahova, Bucureşti, Dobrogea, Ardeal şi Basarabia. Deshumarea şi ridicarea acestor rămăşiţe pământeşti a fost urmată de aşezarea lor în zece sicrie de stejar, căptuşite cu tablă de zinc şi depuse în Biserica „Adormirea Maicii Domnului” de la Mărăşeşti, în ziua de 13 mai 1923.

    Alegerea sicriului cu osemintele Ostaşului Necunoscut a aparţinut elevului Amilcar C. Săndulescu (de la Liceul Militar „Dimitrie A. Sturdza”, premiant şi orfan de război) care, în faţa celui de-al patrulea sicriu, a îngenuncheat şi a rostit cuvintele legendare: „Acesta este tatăl meu”. Dupa desemnarea Eroului Necunoscut, celelalte nouă sicrie au fost duse, la loc de aleasă cinstire, în Cimitirul Eroilor din Mărăşeşti şi îngropate cu onoruri militare în ziua de 14 mai 1923.

    A doua zi, sicriul cu Eroul Necunoscut, împodobit cu pânza tricoloră, a fost purtat pe braţe de către o gardă de ofiţeri, cavaleri ai ordinului militar „Mihai Viteazul”, şi depus pe vagonul-platformă al unui tren special, cu destinaţia Bucureşti, unde a ajuns în aceeaşi zi, la orele după-amiezii. În Gara de Nord era aşteptat de oficiali ai statului şi personalităţi politice şi militare, iar Regele Ferdinand, îmbrăcat în uniforma de general a Regimentului de Escortă Regală, a trecut în revistă compania de onoare. Apoi sicriul a fost depus pe un catafalc drapat cu steagul şi însemnele României, iar după oficierea serviciului religios şi onorurile militare, a fost aşezat pe un afet de tun, tras de opt cai şi transportat astfel în cadrul unui lung cortegiu până la Biserica „Mihai Vodă”. Aici, sicriul a rămas pe toată durata zilei de 16 mai, pentru ca publicul bucureştean să poată veni în pelerinaj.

    În ziua de 17 mai 1923, în prezenţa familiei regale, a membrilor guvernului, a corpurilor legiuitoare şi a unui numeros public, în Parcul Carol a avut loc ceremonia reînhumării Eroului Necunoscut. S-a oficiat serviciul divin, iar la miezul zilei sirena Arsenalului Armatei şi clopotele bisericilor vesteau coborârea în lăcaşul de veci a Ostaşului Necunoscut. Timp de două minute, orice activitate publică a fost întreruptă. Mormântul Eroului Necunoscut era în fapt o simplă criptă, acoperită cu o lespede de piatră decorată cu sculpturi florale. Pe lespede s-a încrustat următorul epitaf: „Aici doarme fericit întru Domnul Ostaşul Necunoscut, săvârşit din viaţă în jertfa pentru unitatea neamului românesc. Pe oasele lui odihneşte pământul României întregite. 1916-1919″.

    Ansamblul funerar a fost executat în 1927 după planurile sculptorului Emil Willy Becker. Tot atunci, prin grija Asociaţiei Cultul Patriei, s-a aprins o candelă, a cărei flacără ardea zi şi noapte. Ulterior, la 28 octombrie 1934, lângă mormânt a fost ridicată şi sfinţită o cruce.

    În timpul regimului comunist, în noaptea de 22 spre 23 decembrie 1958, monumentul funerar al Eroului Necunoscut a fost demontat şi strămutat, în mare taină, la Mausoleul din Mărăşeşti. Abia dupa 1989, la insistenţele Ministerului Apărării Naţionale, ale Asociaţiei Naţionale a Veteranilor de Război şi ale unor partide politice, guvernul român a aprobat readucerea în Capitală a sicriului cu osemintele Ostaşului Necunoscut. La data de 26 octombrie 1991, Eroul Necunoscut a revenit acolo unde îi era locul de veci, în Parcul Carol I, iar la 25 noiembrie 2006 a avut loc ceremonia strămutării Mormântului Ostaşului Necunoscut la locul originar, din 1923, pe explanada din faţa actualului Memorial al Eroilor Neamului.

    Apreciază

  2. Pingback: Se pare ca majoritatea … « Daurel's Blog

Ai ceva de spus ?

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s