Eu sunt Eu

Sa inveti sa privesti lumea ca pe un spectacol, e poate un dat al putinor muritori. Sa reusesti sa treci dincolo de spectacol, fara a te crampona de amanunte inutile care sa te traga acolo unde vor ele. Greu de facut? Poate. Dar nu imposibil. Dar,  cind faci asta, cind mintea-ti  functioneaza precum apa de izvor, abia atunci vei intelege  ca esti mult deasupra celorlalti si vei fi fericit. Sa fie o lume subiectiva, creata de-o minte  subordonata amintirilor? Tot ce se poate.

Sa vezi ca si firul de praf e un dat al Divinitatii.

Sa stii ca, cuvintul dat tine si duce la succes.

Sa poti face ca amintirile sa apartina trecutului acceptind viitorul ca pe-o imaginara plasmuire de tot si toate.

Sa simti ca prezentul e acum. Sa vrei si-atunci vei avea si prezent si viitor.

Sa intorci cuvintul pe toate fetele dorind de fapt sa ai ceea ce ai fara sa te intereseze de ceea ce nu ai. Si lucrurile se vor lega frumos intre ele, fara nici o cautare din parte-ti.

Deschide ochii, cerceteaza-ti nelinistile si intrebarile, afla-le mecanismul prin care subjuga si vei avea dimensiunea exacta a libertatii tale. Urmatorul pas va fi cel care te va ridica peste tot si toate.

 

Filozofeli de inceput de an, de introspectii in lumea dinlauntru, de aflare a punctelor slabe. Si e un pas inainte. Cunoscind, cunosc. 

Si-atunci reusesc sa pot spune: Eu sunt Eu

(inspirationala si binevenita chestiune de la Onu)

*

*