Ti-am vrut inima
s-o sorb
Ti-am vrut singele
sanda sa-mi fac din el.
Ti-am vrut parul
sa-l mestec intre degete
Ti-am vrut respiratia
s-o dorm.
Ti-am vrut sarutul
sa-l ascund in buzunare
Ti-am vrut respiratia
sa-mi incalzesc picioarele.
Ti-am vrut pielea
s-o miros
Ti-am vrut cuvintul
sa-mi masor sufletul.
Betie de litere
Nebunie de intelesuri
Paroxism de arome
Subjugare in tot ce-am vrut.
Pentru ca te vreau.
*
lt.mala 
Îmi place că ai pus ,,like”.
Uneori vrem… degeaba! 😉
ApreciazăApreciază
😀 cam asta-i viata, nu ? Depinde de-un Like la un moment dat.
ApreciazăApreciază
Daaaaa… 😀
ApreciazăApreciază
Chapeau!
ApreciazăApreciază
Multamiri!
ApreciazăApreciază
Buna ziua !
Frumoase versuri !
Eu nu vreau multe,
eu vreau doar o singura ROMANIE
si sa mai cantam ina odata ,
toti romanii de pe ambele maluri ale PRUTULUI,
” HORA UNIRII ” !!!
Cu stima,
Aliosa.
ApreciazăApreciază
Poate ca va fi posibil, intr-o zi !
ApreciazăApreciază
E întreagă….frumos e un cuvânt ce nu vreau să-l folosesc. Dar vreau să mă înclin. Felicitări!
ApreciazăApreciază
Sarumina Simona draga!
ApreciazăApreciază
Cogito ergo sum
Spunea un om candva,
As zice eu acum
Ca ar mai fi ceva
Iubesc si deci exist
Si-i musai, prin urmare
Ca ce iubesc sa VREAU
E grea o amanare
Graitu-ti-am pe sleau
Caci doru-i optimist
Iar daca muza-i fata
Cu viersul alb mereu
Socot ca n-ar da rau
Si-ar fi chiar cu folos
Sa vin, la randul meu
Cu stihuri mai color :
Iubesc ergo mi-e dor !
Cum replica e gata,
Sa sper doar ca m-am scos.
ApreciazăApreciază
Maestro, lipsit-a slova domniei tale de p-acilea! Plecaciuni cu doruri (ne)spuse!
ApreciazăApreciază
Surprins de imperativul „vreau!”
Frici tainice, m-au străbătut
Enormei dorinţe, nu-i voi rezista, mi-am zis.
Şi m-am trezit, din vraja versului tău scris,
Şi-mi pare tare rău acum .
Un sacrilegiu, am comis!
Elanul sufletului, l-am proscris
Onu
ApreciazăApreciază