Cu sufletul povestesti si e destul atunci cind cuvintul se topeste precum aurul coplesind totul in jur. Toate isi intorc atunci privirea lichida spre divinitatea fascinata de dorul dorului. Si stii ca acolo erai tu de fapt, cu iubirea in suflet si amorul oferit pe tava.
Eram doi pe pamint cum doi eram in cerul pasiunii. Tacerea nu incapea intre cuvinte pentru ca nu avea cum sa umple tot ceea ce umpleam noi cu egoismul clipei de iubire, cu nauca taina a privirii care poftea, cu cintecul trupurilor incinse de dorinta. Fara a cere nimic in schimb. Poate doar cuvinte nespuse prin care sa ne spunem ceea ce trebuia sa fie tacere.
Doi salbatici, nauci, egoisti, naivi, ipocriti, bucurosi, darnici, iubareti dar tristi. Tristi in tristetea parfumului din vis, amar gustati de nebunia iubirii care le dosea sentimentele printre picioare si miini dornice de creatia visului.
Un el si-o ea care stiau ca sunt pentru ca sunt, care se iubeau pentru ca iubeau, care traiau pentru ca traiesc, care priveau pentru ca privesc, care visau pentru ca sa viseze mai departe si mai departe.
Un el si-o ea care nu vroiau sa-si inceteze cintul stiind ca slova unuia era betia cuvintului celuilalt.
Un el si-o ea care-si sorbeau liniile vietii din coltul buzelor stiind ca acolo e desenat sufletul.
*
Mi-a plăcut locul unde era desenat sufletul.
ApreciazăApreciază
Cuvint greu de intelesuri care sapa intelepciunea in riduri…cam asa am vazut eu !
ApreciazăApreciază
Și eu cred că sufletul e în colțul buzelor în astfel de momente…
Dar textul dumnevoastră plin merită o recitire…acel el, acea ea trăind Iubirea până în cel mai adânc imposibil pervertit sunt un mirocol întreg și sigur.
ApreciazăApreciază
Multumesc Simona, draga mea!
ApreciazăApreciază
Zau ca nu stiu cum sa scap de toate scripturile pe care le debitezi acolo in momentele tale nauce , tu le citesti macar ? Poti sa le dai un sens cuvintelor insirate , au sens ? Cred ca sunt insirate dupa auz , de aceea citim acest continut foarte confuz si abetant
ApreciazăApreciază
Dumnevoastră le-ați citit? Faptul că nu-și găsesc sens în alți oameni, suflet nu conduc spre non-sens sau ceva haotic, aberant. Acele momente năuce cum le numiți sunt momentele pline ale unui suflet ce simte dincolo de carnavalesc și nu pretinde a se împotmoli în raționamente futile. Ah, sunt înșirate după cum sunt mânate de o trăire exacerbată, autentică și citește cine poftește, cine nu…se apucă de grădinărit sau orice 🙂 O zi încântătoare și năucă să aveți, măcar o dată!
ApreciazăApreciază
Simo draga mea… apreciez gestul tau! Si-ti multumesc.
Dar, nu stiu daca chiar merita sa-ti irosesti timpul ca sa-i explici domnului de mai sus ce inseamna o traire autentica atita timp cit dumnealui se pare ca are alte setari neuronale, tinind cont de analiza facuta textului.
Insa, iti multumesc inca o data.
ApreciazăApreciază
Nu trebuie să-mi mulțumiți, simțisem să o fac pentru dumneavoastră căci mă duruse amarnic și apoi nu înțelegeam de ce mai citește de nu poate cuprinde Cuvintele. Am rămas înțepenită…
ApreciazăApreciază
Considera-le a fi sechele ale unui trecut si-atunci, poate, ai inteles tot ce era de inteles.
ApreciazăApreciază
” aberant „
ApreciazăApreciază
I feel sorry for you man but I’m so happy without you!
Cale (prea)lunga de la aparenta la esenta, asta esti tu.
ApreciazăApreciază
Cred ca n-am mai fost confuza in raspuns…
ApreciazăApreciază
Frumoasă îmbinare între textul iubirii și fotografia unui cuplu atât de fidel.
Să ai zile frumoase, Lăcrimioara !
ApreciazăApreciază
”Un el si-o ea care-si sorbeau liniile vietii din coltul buzelor stiind ca acolo e desenat sufletul.”
Da, sufletul nu e ceva ușor, neglijabil cantitativ, nu, sufletul e mare, uriaș, ne umple ființa. Ce frumos ai scris și cât de emoționant!
Să ai o zi superbă! 🙂
ApreciazăApreciază
Ce frumos , Malucule drag !!!!
Nu am mai trecut de mult pe la tine 😦 …. mi-a fost dor , sa stii !!!
O primavara frumoasa iti doresc !! ❤
ApreciazăApreciază
Un bun venit primavaratic fatuca draga … ca-i bine si soare si albine ce-si zumzaie viata in jur!
❤
ApreciazăApreciază