Ca o poveste Zen (Despre iubire)

dsoi1

Cu sufletul povestesti si e destul atunci cind cuvintul se topeste precum aurul coplesind totul in jur. Toate isi intorc atunci privirea lichida spre divinitatea fascinata de dorul dorului. Si stii ca acolo erai tu de fapt, cu iubirea in suflet si amorul oferit pe tava.

Eram doi pe pamint cum doi eram in cerul pasiunii. Tacerea nu incapea intre cuvinte pentru ca nu avea cum sa umple tot ceea ce umpleam noi cu egoismul clipei de iubire, cu nauca taina a privirii care poftea, cu cintecul trupurilor incinse de dorinta. Fara a cere nimic in schimb. Poate doar cuvinte nespuse prin care sa ne spunem ceea ce trebuia sa fie tacere.
Doi salbatici, nauci, egoisti, naivi, ipocriti, bucurosi, darnici, iubareti dar tristi. Tristi in tristetea parfumului din vis, amar gustati de nebunia iubirii care le dosea sentimentele printre picioare si miini dornice de creatia visului.

Un el si-o ea care stiau ca sunt pentru ca sunt, care se iubeau pentru ca iubeau, care traiau pentru ca traiesc, care priveau pentru ca privesc, care visau pentru ca sa viseze mai departe si mai departe.
Un el si-o ea care nu vroiau sa-si inceteze cintul stiind ca slova unuia era betia cuvintului celuilalt.

Un el si-o ea care-si sorbeau liniile vietii din coltul buzelor stiind ca acolo e desenat sufletul.

 

*

 

16 păreri la “Ca o poveste Zen (Despre iubire)

  1. Și eu cred că sufletul e în colțul buzelor în astfel de momente…
    Dar textul dumnevoastră plin merită o recitire…acel el, acea ea trăind Iubirea până în cel mai adânc imposibil pervertit sunt un mirocol întreg și sigur.

    Apreciază

  2. Zau ca nu stiu cum sa scap de toate scripturile pe care le debitezi acolo in momentele tale nauce , tu le citesti macar ? Poti sa le dai un sens cuvintelor insirate , au sens ? Cred ca sunt insirate dupa auz , de aceea citim acest continut foarte confuz si abetant

    Apreciază

    • Dumnevoastră le-ați citit? Faptul că nu-și găsesc sens în alți oameni, suflet nu conduc spre non-sens sau ceva haotic, aberant. Acele momente năuce cum le numiți sunt momentele pline ale unui suflet ce simte dincolo de carnavalesc și nu pretinde a se împotmoli în raționamente futile. Ah, sunt înșirate după cum sunt mânate de o trăire exacerbată, autentică și citește cine poftește, cine nu…se apucă de grădinărit sau orice🙂 O zi încântătoare și năucă să aveți, măcar o dată!

      Apreciază

      • Simo draga mea… apreciez gestul tau! Si-ti multumesc.
        Dar, nu stiu daca chiar merita sa-ti irosesti timpul ca sa-i explici domnului de mai sus ce inseamna o traire autentica atita timp cit dumnealui se pare ca are alte setari neuronale, tinind cont de analiza facuta textului.
        Insa, iti multumesc inca o data.

        Apreciază

      • Nu trebuie să-mi mulțumiți, simțisem să o fac pentru dumneavoastră căci mă duruse amarnic și apoi nu înțelegeam de ce mai citește de nu poate cuprinde Cuvintele. Am rămas înțepenită…

        Apreciază

  3. ”Un el si-o ea care-si sorbeau liniile vietii din coltul buzelor stiind ca acolo e desenat sufletul.”
    Da, sufletul nu e ceva ușor, neglijabil cantitativ, nu, sufletul e mare, uriaș, ne umple ființa. Ce frumos ai scris și cât de emoționant!
    Să ai o zi superbă!🙂

    Apreciază

Ai ceva de spus ?

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s