Te-am dorit asa cum am dorit aerul sa-l sorb desi stiai ca-mi lipsesti asa cum sufletului ii lipseste linistea.
Am dorit cuvintul tau din facerea unui spirit, din agrenajul mintii dornice de frumos pentru ca mi-ai lipsit din nimicul ce-l reprezenta universul meu de barbat! Si stiam ca esti acolo, ca ma privesti, ca ma mirosi, ca ma gusti bucatica cu bucatica…..Te stiam acolo, himera care mi-a cerut nimicul din mine si mi-a luat totul. Ramasesem gol in fata ta, femeie, renascindu-ma mereu pentru Tine si daruindu-ti mereu si mereu altceva.
Ma redesenam mereu de la capat, stergind ce era gresit…
Cu degetele aspre de creta facerii iti desenam tiparul liniei de femeie, nebunatica si zapacita femeie care mi-a cucerit universul cu un zimbet, cu o privire, cu un gest, cu acel nimic aparent care esti !
Aceeasi aparenta cu aceeasi esenta de pacat care stie sa-si ceara tributul complet pamintului asta… Si barbatului in egala masura.
lt.mala 
Citesc Istoria limbii române a lui Rosetti și de acolo se cuvine să aduc, a prea plecată plecăciune, o veche formulare de prin secolul al XVI-lea „tu ești ce tocmit-ai uricul mieu mie” …
Aferim!
ApreciazăApreciază
Sa cred ca-s valoroasa sau ca trebuie sa ma mentin intre niste limite ca sa nu creez disconfort si baiuri ????
ApreciazăApreciază
„Valoroasă”, restul e ca-n formularea pe care am citit-o, nu demult, la domnul Dorin Tudoran „nu am înțeles întrebarea dar vă rog să nu o mai repetați”!
ApreciazăApreciază
Urmez sfatul intelept…cu multamirile de rigoare ! 😀
ApreciazăApreciază
Îmi pare că între textul scrisorii și personajele fotografiei există o oarece nepotrivire. Sau tu știi ceva ce nu știm noi ?…
ApreciazăApreciază
Stiu, Zina Doamna!
Stiu ca lumea lor a fost doar a lor, una in care te asigur ca noi, cei dinafara, nu vroiam sa fim mai mult decit simpli privitori.
Doua destine care s-au intilnit la apus de vieti si-acolo au ramas…
ApreciazăApreciază
Mda, lumea asta e compusă din fel de fel de lumi…
ApreciazăApreciază
Pingback: La un ceai cu prietenii din Club « Mirela Pete. Blog