La fel ca şi Ieri,
Azi a intrat in casă.
Pe uşă.
I-am dat bună ziua,
am invitat-o să ocupe loc
şi-am început să discutăm.
Amabilă, m-a întrebat ce mai fac,
cum mă simt,
dacă e ceva nou in viaţa mea.
Mi-a ascultat povestea
despre cireşul in floare
şi despre cîntecul compus alaturi de dor.
Apoi, mi-a spus ca ideile mele in legătură cu oamenii
sunt absurde
(chiar daca sunt bune).
Că nu sunt Maica Tereza.
Mi-a arătat apoi cerul şi pămîntul
poruncindu-mi să le aştern la picioare,
pavaj de stele si apă.
Mă uit lung la Azi
cu gîndul la Mîine care va veni.
Tot pe usă.
*
lt.mala 
🙂 Ma bucur cu Azi, n-am gandul la Maine pentru ca stiu: Maine, cand va intra pe usa, va fi Azi. 🙂
ApreciazăApreciază
Încă mă uit lung la azi…. şi încă mă bucur. Şi-ţi mulţumesc, Diana!
ApreciazăApreciază
Draga mea Floare cu lacrimi, îți doresc cu tot sufletul, senin, azi mai bun ca ieri, mâine mai fericit ca azi!
Să fii ocrotită!
Te îmbrățișez.
ApreciazăApreciază
Din suflet mulţumesc, Gabi! ❤
ApreciazăApreciază