Tăcerea ca amintire

01
Nu-mi mai amintesc cum erai
Şi nici ce culoare aveau ochii tăi
Simt doar că mă-npiedic de amintiri,
Cu visele care-mi spun că-s tot acolo
Cu ochii-n tavanul imaginaţiei
Şi cu degetele mîngîind o iluzie.

Nu-mi mai amintesc cum
Ochii încercau să desluşească
Prin ceaţa apelor de unde-mi zîmbeai
Ca să-ţi taci mai apoi plecarea,
Fără explicaţii sau dialoguri fine
Cu dedesubturi în care cuvintele spun ce vor.
Ce încă dor de dor.

11 păreri la “Tăcerea ca amintire

  1. Cât de sensibil reverși durerea din suflet… intuiesc eu, că ai și clătit-o în multe șuvoaie de lacrimi… dar nu se merită, atâta frumos bântuie în preajmă… vezi-l, culege-l și dăruiește-i oceanul de sensibilitate de care nu ai scăpare… Noroc în viață și seninătate în gânduri, ca într-o zi să ne bucuri: „și, totuși, există iubire!”. Cu multă admirație, Maria Botnaru

    Apreciază

  2. Pingback: Inocenţă (8) | Florina Lupa Curaru

  3. Pingback: Io-s | Blog de Căţea

Ai ceva de spus ?

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s