Merele reginei (2)

apple-tree” -Măi Andra, tu te joci cu focul!
-Mă ştii altfel, Profesore?
Am izbucnit într-un rîs pe care nu-l puteam controla şi-am ieşit din amfiteatru fluierînd o arie din West Side Story.
-Eşti cam binedispusă… strigă decanul după mine.
I-am zimbit lung.
-De ce n-aş fi ?
-Ce-ai mai făcut ?
M-am întors spre el privindu-l lung.
-Tocmai am avut o discuţie în contradictoriu cu proful de fizio-patologie.
-Tema ?
-A existenţialităţii, ca de obicei.
În acel moment cineva mă bătu pe umăr. Un tînăr cu plete creţe şi rebele mă privea ironic peste umăr, măsurîndu-mă lung, de sus pînă jos şi invers.
– Şi la ce concluzie ai ajuns, dragule ?
– Depinde ce vrei să auzi. Dar, oricum arăţi bine.  Cred că ai 1,70 şi vreo 60 de kile. Greşesc?
– Aproximativ.
– Şi de ce zici că nu-ţi place de Stamate ?
– Nu-i problema ta.
-Recunosc că trasul cu urechea la spusele altora e unul dintre multele mele defecte. Deci ?
– Nu-mi plac filozofii băiete, nimic altceva.
Şi-am coborît în fugă scările facultăţii de medicină. Mi-am încălţat rolele şi-ntr-un sfert de oră eram la cămin. Seara, cînd să mă vîr în pat, vine colega mea, Lavinia şi mă anunţă că un ”tip mortal, cu nişte plete de te bagă în boală şi blugi de 500 de parai perechea” mă aşteaptă la uşă vrînd să-mi vorbească. Am început să zîmbesc şi-am ieşit.
Rezemat de tocul uşii, Plete creţe mă privea zîmbind şucar.
-Eşti adorabilă în pijamaua asta cu buline şi încălţată cu cîinii ăştia de pluş.
M-am aşezat în faţa lui sprijinind jumătatea cealaltă de toc de uşă şi-am proptit un picior între picioarele lui.
-Auzi puţică, bădărănia e un alt defect ? Eu am unul al dracului de activ, încă. Datul cu piciorul la ouă …. Te oferi voluntar ?
Şi-am intrat în cameră trîntind uşa în spatele meu. M-am vîrît sub plapumă sub privirile Laviniei.
-Ce faci fată ? Ce ai ?
-Ţi-l place?
– Da.
– Ia-l.
-Băi, ai înebunit!? Agăţi un tip trăznet şi-i dai cu piciorul…
– Îmi pare rău că nu i-am dat. Dar mi-a fost milă de viitorul familiei lui .
– Auzi tembelo ce eşti, de patru ani îţi suport plînsul de fată bătrînă şi acum ai şi tu unul care a îndrăznit să treacă peste sălbăticia ta fără să-i pese că o s-o ia pe cocoaşă şi-l trimiţi la naiba! De fapt, ce discut eu cu tine !?
Şi-am văzut-o pe Lavinia că pune ceainicul pe plită, vine la mine şi trage de plapumă.
– Mişcă. Du-te spune-i să te aştepte.
– Lasă-mă-n pace!
-Te las cu un picior undeva şi să fiu al naibii dacă nu te şi iau la bătaie. Ce naiba măi Andra, te indrăgosteşti de omul visurilor tale şi dai bir cu fugiţii ?
– Cine a vorbit aici de dragoste? Ai halucinaţii dragă …
– Halucinează frumoşii tăi ochi verzi. Ei îmi vorbesc de iubire.
Se puse în genunchi lîngă pat şi-mi luă faţa între palme.
– Ştii că te iubesc ca pe sora mea şi-ţi vreau binele.
– Ce bine îmi doreşti?
– Virginitatea nu se păstrează pînă la adînci bătrîneţi, asta ţi-o spun eu.
– Nici măcar nu m-a sărutat vreun bărbat pînă acum.
Fata îmi mîngîie bărbia şi-mi şopti.
– Du-te la el.
– Mai e acolo ?
– Sunt sigură.
Desculţă am mers la uşă şi-am deschis-o. El era tot acolo, proptit de tocul uşii.
-Te rog să mă scuzi.
-Văd că poţi fi şi politicoasă.
– Doar atît ai de spus?
– Brrrr… eşti arici! Ştii, la început am fost curios cine se ceartă cu Stamate. După aceea, curiozitatea s-a transformat în nelinişte. Ce zici de-o plimbare pe lac ?
– Pe lac? Acum ?
– De ce nu ? Sunt înotător bun. Dacă te deranjează ora o să-i spun paznicului să cupleze neoanele. Şi va fi ca ziua. Ce zici?
– De ce nu? În cinci minute ne vedem.
– Te aştept jos. ”
*
M-am trezit buimacă. Am privit în jur şi brusc am recunoscut noua mea casă. Lîngă fotoliul în care adormisem mi-am găsit bagajul. Habar n-aveam cine făcuse asta dar bănuiam că directorul avusese un cuvînt de spus în toată afacerea asta.
Am scos cafeaua instant din geamantan, mi-am făcut una şi-am intrat în baia modernă. Am umplut cada cu apă fierbinte şi-n scurt timp beneficiam de binefacerile unei băi relaxante. Cu ţigara între degete, cu aburul de cafea care-mi stabiliza starea psihică, mă lăsam în voia apei care-mi cuprindea trupul in arome de portocală.
Ascultam Beethoven cu gîndul la Cătălin şi la bătrînul peruan care m-ar fi putut învăţa să trăiesc contemporană cu civilizaţii demult apuse. Şi-n acel moment mă întrebam dacă, doar munţii Americii Latine aveau virtuţi magice?  Sau poate doar acea sală de operaţii, empiric încropită? Un lucru era însă sigur, sala aceea amenajată într-un cort de campanie m-a făcut să retrăiesc pionieratul, cum, în egală măsură,  m-a făcut să retrăiesc moartea lui Cătălin.
*
(va urma)
*

4 păreri la “Merele reginei (2)

  1. Pingback: Merele reginei (3) | lt.mala

  2. Pingback: Merele reginei (4) | lt.mala

  3. Pingback: Merele reginei (5) | lt.mala

  4. Pingback: Merele reginei (1) | lt.mala

Ai ceva de spus ?

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s