Odă apei

Am legat două fire de iarbă
cu-o picătură de rouă
Şi le-am spus să-mi stîmpere setea.
Atunci, căuşul palmei îmi fu plin cu apă.
Am băut roua din palmă
Şi-am dezmierdat iarba.
Şi glasul se drese a cuvînt.

Şi păsările-mi sorbiră cîntul
Şi norii chiuiră a bucurie
Si  apa spălă păcatele.

Căci mare fu setea.
*
apa

10 păreri la “Odă apei

  1. Pingback: Copilă | Florina Lupa Curaru

  2. Pingback: Parole, parole, … câineşti XXXI | Blog de Căţea

    • „Cintecul” asta al apei a venit, poate, intr-un moment in care toate lucrurile rele trebuie sa se spele si cele bune sa se adune.Rezultatul e o libertate pe care o invat pas cu pas.
      Plecaciuni si multumiri, Mirela draga!

      Apreciază

Ai ceva de spus ?

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s