Tacerea

Citeodata ai senzatia ca esti singur in univers, ca esti doar tu cu gindurile tale. Si nu vrei sa auzi, sa simti, sa vezi.
Crezi ca ai nevoie doar de peretii pe care-i ridici in jur pentru a diseca totul la milimetru, pentru a-ti masura puterile si visele. Dorul, tristetea si durerea. Si-ti vrei cu disperare peretii pe care-i ridici in fata celorlalti pentru a putea urla noptii fara sa numeri lacrimile, neputintele, fobiile, anxietatile, strigatele de ajutor.
Citeodata ai nevoie de tacerea peretilor tai pentru a reusi sa faci pasul care te trece dincolo de durere.
Citeodata ai nevoie de tacerea inimii, de tacerea cuvintelor nespuse, de tacerea infinitului.

9 păreri la “Tacerea

  1. De fapt tot timpul suntem singuri, noi si gandurile noastre. Chiar si in mijlocul celei mai mari multimi de oameni, suntem doar noi cu gandurile noastre. Diferenta dintre o camera goala si o multime de oameni, este data de multitudinea perceptorilor vizuali, atunci cand suntem intr-o multime
    Dar daca inchidem ochii? Suntem singuei, noi si gandirile noastre.

    Apreciază

    • De multe ori ne gindim daca nu e cumva vorba de-o iluzie cind credem ca vedem, auzim, simtim, iubim, etc. Si poate la urma urmei ne dam seama ca totul e o iluzie menita sa ne faca sa intelegem, de fapt, cit de singuri suntem.

      Apreciază

  2. Lăcărmioara, nu știu prin ce treci, dar mă mâhnește starea pe care o arată rândurile tale. Smulge-te din ”tăcerea” aia ! Du-te la coafor și schimbă culoarea părului, du-te și cumpără-ți o carte frumoasă, apoi mergi la o cafenea sau o ceainărie și citește acolo, printre oameni, câteva pagini.
    Și ia-ți un câine, dacă n-ai. Nu vei mai fi singură și tristă.
    Zic și eu…

    Apreciază

    • Am nevoie de toata tacerea „asta”. Inca. Prin disparitia mamei mi s-au dus „miinile” si-am ramas ciunta. In loc de un copil acum am doi, in loc de o casa am doua in colturi opuse de lume, in loc de un job acum doua care-mi cer prezenta full time, ambele. E lunga povestea Zina Doamna. O poveste care mi-a intors viata cu 180 de grade in doar o ora. Am ajuns acum in faza de constientizare a dimensiunii disparitiei si ma cutremur.
      Dar, da, am nevoie de durerea asta si de tacerea generata de ea pentru a putea trece dincolo si-a incepe sa construiesc noi planuri.

      Apreciază

  3. Iartă-mă, te rog ! A fost o lecție pentru mine. Îmi pare nespus de rău pentru pierderea suferită de tine, cu atât mai mult cu cât am trecut prin asta nu demult, și chiar îndoit, fiindcă la scurt timp după mama s-a dus și tata… Condoleanțe, draga mea !

    Apreciat de 1 persoană

Ai ceva de spus ?

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s