Nu mai ştiu de ce ochii-ţi rîdeau.
De dragul serilor de mai, poate …
Sau de-a măreţiei lunii pline de dorinţe
spuse sau nu ?
Nu mai ştiu de ce ochii-ţi rîdeau.
Le-am smuls rîsul şi le-am facut o poză.
Şi l-am sorbit ca să te pot iubi aşa cum vreau.
Şi cînd vreau.
Da’ ştiu că trecu ceva vreme … 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
:)))) Pfff, total inofensiva aparitie… printre muze complet saracite in idei si agricultura cit incape! Multa oboseala Dane!
ApreciazăApreciază
Ufff… Ştiu cum e…
Măcar la tine a plouat ?
be) De ce spui „inofensivă” şi mai ales de ce eşti nedreaptă cu bietele-ţi muze ? Că mie mi-o plăcut aşe că nici pe departe nu-mi par a fi „sărăcite în idei”.
ApreciazăApreciază
A plouat, a plouat insa mai suntem si acei care o aduc.
si be) las’ sa nu-si ia nasu’ la purtare(muzele!), poate ca incep copacel sa-si mai iteasca capul dintre cuvinte-ginduri.
Sarumina pt apreciere, Dane!
ApreciazăApreciază
O fi rar, dar e cu atât mai prețios. 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Sarumina, Petru!
ApreciazăApreciază
Duioasă şi tare plăcută revenire!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Sarumina, Dorulet!
ApreciazăApreciat de 1 persoană