Cu stele lipite pe pleoape

*

Mai ştii cum croiai nopţile

cu stele lipite pe pleoape?

Aurorele ne cîntau

din lira cerului 

şi dorul ne învelea în Calea Lactee 

a sufletului.

Mai apoi, visele veneau nebune,

(oh nebunele îmbracate în lună!),

trecînd cu fior peste dorul

mereu al clipei ce durea a iubire!