Arata-mi soarele cu mine de mina sa fii
Cind sufletul nu crede in cuvinte.
In vorbe ce spun nu multe
Ti-e teama ca vint voi fi
Impletind cerul cu iarba?
Arata-mi linistea, fara sa simt boare pe pleoape,
Fara sa cred in cuvinte-vorbe
Spuse spre neinvatatura.
Cu mine de mina sa fii arata-mi soarele
Si invata-ma sa ascult iarba
Care creste spre cer.
In linistea din cuvinte.
lt.mala 
Soarele și liniștea le găsesc virtual aici, doar astrul l-am pierdut din realitate, după perdele.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Multumesc pentru gind si fapt, Petru!
ApreciazăApreciază
Arata-mi soarele cu mine de mina sa fii!
O liniste pura, de dimensiuni celeste, plecata din universul interior, acela care emite atat de multa caldura si blandete si sensibilitate!
Multumesc Mala!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Eeee, stii la ce ma gindeam cind am scris-o ?
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mala, suflet de poetă, cât de frumos începi anul!
Să fie un an bun, cu noroc și sănătate, cu belșug și bucurii și cu… multe poezii! 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Prea plecata plecaciune, vorba unui bun amic artist ! Si sarutari de miini, Zina Doamna! Multumesc frumos.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
🙂
ApreciazăApreciază