Lunatice dorinte

ma ia de mina, cu grija si-abia atins

de virful degetelor,

sa nu vad, sa nu aud.

e-aleea de sub picioare

care ma fura si ma rascumpara

gindului

si vintului 

ducindu-ma in lumea mare

si stelelor!

ce vreti voi, lunatice dorinte

cind omul ce zice ca ma stie

vorbeste si padurii si lupilor

si zilelor 

de dimineata pina-n seara,

departe in lumea larga ?

*

lunatice dorinte

 

 

14 păreri la “Lunatice dorinte

  1. Atingerea mainii,
    varfurile degetelor
    aleea,vantul,gandul
    sunt mereu acolo
    unde le este locul,
    in inima mea,
    in sufletul meu.acolo
    unde nu este lume ,
    nici padure,nu-s lupi.
    Este dorinta care
    reduce departarea
    la un simplu punct
    in care inchidem
    lumea larga…

    Apreciat de 1 persoană

  2. Sunt obisnuita cu acest lucru.Am o prietena in Japonia si de multe ori ea incearca sa-mi faca comentarii in versurii la poeziile de pe blog.Indiferent de ceea ce reuseste,eu ii raspund cu drag pentruca este un suflet-fara vorbe mari-nobil si un om de spirit.

    Apreciat de 1 persoană

  3. Va multumesc pentru vizita pe blogul meu.Ca mai toate celelalte, si ultima poezie e scrisa cu inima (pentru a completa ideea din comentariul meu de mai sus).
    Sper ca voi avea ocazia sa mai citesc si sa comentez si eu aici,in curand.

    Apreciază

Ai ceva de spus ?

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s