Muzica Zoiei Alecu era parte din ea. O asculta. Si nu putea defini senzatiile pe care le traia ascultind-o.
„… ploua pe chipul meu, pe gura ta …
am simtit printre ploi un inger care cinta”
Se privi lung in oglinda. Ii placea ce vedea? Parca nu prea. Acum stia ca oglinzile nu erau prietenele ei. Ce Dumnezeu vedea el la ea? Se mai privi o data. Capul? Hmmm, parca ar fi putut fi mai mic. Parul? Slab. Urechile? Da, ele sunt ok. Gura? Cu buze parca prea subtiri, noroc cu rujul. Ochii? Aici e marea dilema. Un amestec ciudat de cercuri concentrice, un mixt de caprui, verde si aur. Cind plingea se faceau aurii si nu-i putea privi. Erau ca ai unei feline gata de atac. Brrr, se zgribuli brusc. Cobori cu privirea pe git. Merge si el. Cu miscari incete isi descheie nasturii bluzei. Degetele abia atingeau pielea si albul exploda de sub tesatura. Poate ar trebui sa se bronzeze, dar nu, stia ce sensibila ii este pielea.
Scoase bluza si cu o privire flaminda continua sa se analizeze. Umerii ? Da, rotunzi. Miinile? Groase. Isi mingiie pielea si se infiora. Atit de moale si matasoasa! Si-i facea placere. Ochii-i urmau degetele, coborind impreuna. Simti ca ameteste. Rozul sfircurilor mici se pierdea in albul sinilor grei. Si albul era atit de alb! Nu-i incapea in palma deschisa. Dar talia? Da. Aici mai mergea. Destul de subtire. Facea o delimitare frumoasa intre cele doua zone. Ajunse la abdomen. Marele chin. Cu toata gimnastica si masajul facute, dupa nasterea copilului burta devenise parte din cosmarul trupului ei.
Negrul dantelei o orbi. Pielea se infiora(a cita oara?) sub degetele reci. Pulpele pline erau celalalt cosmar dar, putea trai cu el. Si gleznele? Subtiri, frumoase. Aici nu avea nimic de obiectat. In momentul acela isi aminti ca sotul ei nu o vazuse dezbracata decit de putine ori. Se ascunsese de el de fiecare data, fiindu-i rusine de imperfectiunea goliciunii ei.
” – Nu mai minca. Tu nu vezi ce grasa esti?
– Dar mi-e foame…
– Nu o sa le placa baietilor de tine.
– S-o crezi tu!
– O cred si ti-o spun cu siguranta.
– Tu crezi ca toata lumea e perfecta ca tine?
– Trebuie sa fii…daca vrei sa ai un viitor.
– Numai pe asta crezi ca se bazeaza viitorul? Numai pe corp?
– Are o mai mare importanta decit ai crede tinind cont de faptul ca n-ai nimic in cap. Esti lenesa si puturoasa. Desi, banuiesc ca ai putea obtine performanta daca ai vrea…
– Stii ce, scuteste-ma de povestile astea moralizatoare, fac ceva pe viitorul ala!
– Fii atenta cum vorbesti! Sa nu se mai repete. Ne-am inteles?
Fata pleca in fuga, trintind usa. Intra in camera ei, se arunca pe pat si incepu sa plinga. Ecoul vorbelor mamei ei deveni mai mult decit un ecou. O urmarea ca o umbra. A cita oara pe ziua de azi auzise replicile astea? Nu mai conta. Incetase de mult sa le mai numere. Brusc se ridica de pe pat si fugi la baie. Isi baga doua degete pe git provocindu-si voma si nu se opri pina nu-si usura stomacul. Simti ca baia o ia la vale. Se puse pup linga wc si-si culca obrazul pe colac. Stia ca vomitind isi va rezolva problemele. Asa facuse si Nadia, prietena ei.”
Brusc i se facu frig. Amintirea spitalului unde fusese internata mai bine de 3 ani o amorti. Isi scutura umerii si nu mai vru sa se priveasca in oglinda. N-avea niciun rost. Se stia prea bine. Se imbraca si se aseza in fata computerului. Ce va fi azi? Sorbi o gura din cafeaua inceputa si-si aprinse o tigara. Privi monitorul. Astepta un raspuns de acolo. Si nu stia care va fi acela.
– I’m in a meeting now darling, hey Maria, are you there?
– I’m here. How long…?
– Maybe an hour.
– I’ll visit you after that, may I ?
– Always, my love.
– You’ll have a surprise.
– Really? Come on, tell me.
– You’ll see. Just wait and see. Go to your meeting. Bye!
– An hour, ok?
– Bye!
Femeia intra in dressing si-si privi garderoba. Apoi alese. Merse in baie, se dezbraca si, subit, un val de emotie o inunda. Parca era la prima intilnire. De fapt, asa considera ea toata chestia asta cu Andy. O aventura. O prima intilnire. Si vru sa fie frumoasa.
Vazu ca, in urma ultimului depilat parul ii cam crescuse. Lua aparatul de ras si refacu lookul. Rase prisosul si lasa smoculetul care ii placea la nebunie. Intra sub dus rasfatindu-se cu aromele de tei ale gelului de dus. Goala, cu apa inca siroind pe pielea alba, merse in bucatarie si-si turna intr-un pahar, putin vin rosu. Aroma de tamiie si busuioc o ameti dar hotari ca trebuia sa se imbrace. De undeva din trecut, amintirea ultimelor certuri cu sotul ei o facura sa se stringa in sine. Singuratatea in doi nu-i mai placuse. Si pusese punct luind-o de la capat. Alesese bine? Era sigura.
” – Fara mine nu rezisti.
– Esti sigur?
– Sunt convins.
– Multi nu stiu ce e in stare Maria.
– Ce nu stiu? Ca habar n-ai sa faci nimic? Ca nu esti buna de nimic? Da, asta nu stiu multi. Nici macar in pat nu ai valoare.
Vorbele o lovira ca un ecou demult perpetuat prin discutii.
– Dragul meu, sa nu uitam ca-ti tremurau genunchii si ma rugai aproape plingind sa incetez pentru ca nu mai poti! Ai uitat? De fapt, pentru cele 4 minute ale tale nu stiu de ce m-am deranjat sa-mi dau jos chilotii! „
Inca ii vedea privirea animalica. Inca ii simtea rasuflarea grea pe ceafa, inca avea senzatia de prada cu simturile ascutite in fata pradatorului. Inca simtea ca atunci ar fi putut s-o nimiceasca cu un gest. Ce a urmat n-au fost decit rufele spalate public, mizeriile imprastiate lumii si-n care ea era personajul principal.
Se imbraca cu miinile tremurinde nestiind care va fi reactia lui Andy. Pulveriza Opiumul drag ei in jur si trecu, inchizind ochii, printre stropi.
– Hey, Maria, are you there?
– Yes, I’m here, may I come into your office?
– It’s ok, wainting for you darling. Did I tell you how much I love you ?
Femeia porni web-cam-ul si, cind primi acceptul, urmari cu interes reactia barbatului. Ca si pe a ei in egala masura. Se vazu cum statea acolo, in acel sezlong, picior peste picior, cu cizmele de catifea neagra, lungi si mulate pe ciorapii negri care-i imbracau de trei sferturi pulpele. Vedea acea camasa neagra, transparenta care lasa sa se ghiceasca plinul sinilor incorsetati in acel sutien gri-metal. Singurele pete de culoare in acea transparenta neagra erau pielea alba si rosul buzelor si-al inelului. Si recunoscu ca nu era rau deloc ceea ce vedea.
Mai vazu ochii barbatului marindu-se a nedumerire ca apoi sa treaca la surpriza si, in final, la ceea ce ea astepta. Dorinta. Da, acel barbat o dorea cu o dorinta aproape animalica. Si vroia sa traiasca din plin acea clipa stiind ca era, poate, ultima, a lor, impreuna. Dupa intilnirea asta, fie ea si virtuala, ii va spune ca relatia lor nu va mai exista. Nu se mai simtea in stare sa fie … cealalta femeie.
Isi facuse oare vinul efectul? Sau chiar se simtea bine?
Si stia ce va urma.
” ploua pe chipul meu, pe gura ta
am simtit printre ploi un inger care cinta
doar pentru noi”
…………………
In toata existenta mea de femeie de pina acum, am avut 2 parfumuri care mi-au marcat simturile: Coco Mademoiselle de la Chanel si Opium de la Yves Saint Laurent. Restul au fost scurte si meteorice treceri printre placerile simturilor, accesorii uitate sau nu, nevazute, poate sublime, care anuntau sosirea si prelungeau sederea, vorba unui preacunoscut parfumier.
Despre Opium am mai vorbit intr-o alta postare. Despre Coco Mademoiselle vorbesc azi ca despre ceea ce reprezinta o intreaga tinerete readusa la viata, redind farmecul si sufletul femeii. Ca un acord intre doua sau mai multe ingrediente, ca o mixtura perfecta intre muzica si cuvint.
O cautare stereotipa in labirintul numit vanilie-tonka-vetiver-mosc, pe carari alambicat de complicate de trandafir turcesc si iasomie pentru a ajunge, in final, la raspunsuri extrem de simple, portocala, bergamota si mandarina, totul a fost forma scrisa a celor 4 sau 5 elemente care au creat intregul si al carui mesaj va ajunge acolo unde trebuie. Si istoria se repeta. Eleganta, simplitate, prospetime, modernism. Regalitatea la ea acasa. Versatilitatea creata aproape perfect de Jacques Polge.
Cu o vechime de aproape doua decenii, slova de azi a mai primit retusul vremii si-al vremurilor, patina capatind aroma de Opium, Coco Mademoiselle, Zoia Alecu si Poveste parfumata a Mirelei
lt.mala 