Ce bine că eşti – Nichita Stanescu
E o întâmplare a fiinţei mele
şi atunci fericirea dinlăuntrul meu
e mai puternică decât mine, decât oasele mele,
pe care mi le scrâşneşti într-o îmbrăţişare
mereu dureroasă, minunată mereu.
Să stăm de vorbă, să vorbim, să spunem cuvinte
lungi, sticloase, ca nişte dălţi ce despart
fluviul rece în delta fierbinte,
ziua de noapte, bazaltul de bazalt.
Du-mă, fericire, în sus, şi izbeşte-mi
tâmpla de stele, până când
lumea mea prelungă şi în nesfârşire
se face coloană sau altceva
mult mai înalt şi mult mai curând.
Ce bine că eşti, ce mirare că sunt!
Două cântece diferite, lovindu-se amestecându-se,
douâ culori ce nu s-au văzut niciodată,
una foarte de jos, întoarsă spre pământ,
una foarte de sus, aproape ruptă
în înfrigurata, neasemuită luptă
a minunii că eşti, a-ntâmplării că sunt.
Cam asta as putea eu spune despre carte . Sau, daca merg mai departe cu gindul si imaginatia, atunci as zice ca e o iubire ce nu cunoaste forma cuvintului nesimtire sau lacrima mitocaniei. E acel prieten pe care ti l-ai dori in viata reala, e acel amant care te vrea indiferent de starea ce-o tranziteaza, e acel companion care are rabdare atunci cind tu nu ai chef , e acel amic, unicul, pe care te poti sprijini atunci cind altii te-au lasat balta.
Si mai sunt citiva, cei care si-au lasat gindurile, viata pe paginile cartilor pe care le-au scris. Si-au facut-o , nu pentru ca eu le-am cerut-o ci pentru ca ei au vrut ca eu sa fiu , poate, mai inteleapta decit au fost ei. La capitolul literatura romana, lucrurile se imprastie in mai multe directii: de la clasici , la teatru contemporan, de la poezie la eseu sau roman politist. Labis, Stanescu, I. Teodoreanu, Caragiale sau Rebreanu ? Fiecare isi are locul lui, predestinat as zice, pe raftul de unde, multumirea sufletului imi guverneaza viata. Cum as putea acum sa nu ma gindesc la Arghezi cu a lui…EX LIBRIS
Esti ca vioara, singura ce canta
iubirea toata pe un fir de par,
Si paginile tale, adevar,
S-au tiparit cu litera cea sfanta.
Un om de sange ia din pisc noroi
Si zamliseste marea lui fantoma
De reverie, umbra si aroma,
Si o pogoara vie printre noi.
Reverie, umbra si aroma este cartea mea.
l-am cunoscut pe Nichita..va ramine mereu unul dintre momentele memorabile ale vietii mele, nu pnetru ca era o personalitate ci pentru ca era atit de pur incit a inceput sa plinga cind ne-a vazut pe noi copiii, ce-i aduceam aminte de acasa-raiul in care sint sigura ca este
ApreciazăApreciază
Daca ai stii cit te invidiez pentru asta!!! Insa, in acelasi timp ma bucur pentru tine deoarece tu acum impartasesti si altora din ceea ce ti s-a daruit!
ApreciazăApreciază
HRISTOS A ÎNVIAT!
ApreciazăApreciază
Adevarat a Inviat!
ApreciazăApreciază
FELICITĂRI STIMATĂ DOAMNĂ!
ApreciazăApreciază
Multumesc mult..
ApreciazăApreciază
Mala,
Ieri, te-am aflat,
Si azi, dupa un An,
Parca te stiu de mult
Cu nazuinti si cu tristeti
Cum sunt sortite unei vieti
In Noul An, proaspat sosit
Eu iti urez, filozofeli senine
Sa ne dezvaluie, ca viata ta
Mereu abunda in bucurii
Cum cred ca iti doresti sa fii!
Onu
ApreciazăApreciază
Cu nazuinti si cu tristeti
In mersul cel launtric
Sontic sau ba in bascheti
Insa astral si tantric.
Fi-va filozofeala simpla
Ca focul cel din sicra
Cu macii prinsi la timpla
Ca-i Mala sau ca-i Lacra.
Si-i apa-ngemanata-n lemn
Scriind cu sufletul de aer,
Ici colo cite-un semn
Torcind meticulos un caier.
Hai ca nu m-a dus inspiratiunea la mai mult si la mai bine insa… e de bun augur pentru c-a pus neuronul la miscare in prima zi din an. Nu am decit a multami !
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Reciprocitatea bucuriei, eu i-as spune
Ce mereu in lume,
Pune sufletele in miscare
Cand se simt apropiate,
De a lor confuza stare.
Tu ai inceput, sa stii,
Mie a-mi transmite
Mugurele nazuintei,
De a te simti ferice!
Onu
ApreciazăApreciază
Ce e bucuria oare
daca nu o reciproca?
fi-va poate-abandonare
doar cu tilc, nu echivoca.
Nefireasca stare,
unii stiutori in toate-o spun.
E-o sublima abdicare
zic eu tainic lui faun.
Nazuinte si dorinte?
Bucurii si fericiri?
Poate tainici suferinte?
Sau sa fie amintiri?
ApreciazăApreciază
Bucuria, dupa mine, e armonia,
Prin care, indiferent de ambient,
Echilibrul se mentine, sa nu devii pacient.
Este starea de plenara implinire, ce-o poti simti,
Cand cineva bland, ca si tine,
Te sustine, orice-ai trai. 🙂
Onu
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Bucuria e o arta.
Poate-o harta?
Sau o carta?
Plenara nemurire
Lamurire-ntru nelamurire
Eterna zamilsire.
De eu zeu.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Este harta, la nivel de arta,
Numita abscons, insufletire
Parcursa de hormoni, de bucurie creatori,
Intru placuta resimtire,
A starii denumite fericire!
Onu
ApreciazăApreciază
Fara predicat
Multumire-n adormire
sau
Fericire ca dezmeticire?
Bucurie cu chirie
sau
Hormonala simtire?
Eterna explicare.
Fara ‘predicare’.
ApreciazăApreciază
Orice traire
E in final,
Tot consecinta hormonala
In curs de elucidare,
De straduinta medicala.
Cel putin, eu cam asa filozofesc!:P
Onu
ApreciazăApreciază
Onule, tie-ti Divinitatea naravul ca mare placere si incintare fuse dialogul slovelor!
Drept graiesc acum, pe mine m-a lasat inspiratia.
ApreciazăApreciază
Esti o dulcica!
Am trait frumosul din tine,
D-aceea mi-a fost nespus de bine ,
Cu tine conversand ,
Glandele comentand.
Sa stii insa, eram pregatit, sa spun:
„Gata,Fata, draga, m-ai dovedit!”
Onu, aproape istovit.
ApreciazăApreciază
Ce-mi place istoveala asta neuronala! Ca-i cu leac la multe si multe altele.
ApreciazăApreciază
Dar nu-i deloc, zau, istoveala.
E mai degraba exerseala!
Onu
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Zau ca-i naraveala
A ta istoveala.
Zici tu ca-i exerseala
Sau fi-va potriveala?
ApreciazăApreciază
Eu cred ca-i exerseala,
Sa pot scoate la iveala.
Cuvintele, cap la cap
Tie sa-ti fiu pe plac! 🙂
Onu,necrezut, de fata ce i-o placut!
ApreciazăApreciază
Asta fata
nu e fata
insa se desfata!
Cu-ale tale stihuri,
Ale ei nebune ginduri.
ApreciazăApreciază
Pentru desfatare, eu le-am ticluit.
Ca in locu-mi , macar tu, sa te fi veselit.
A fost din parte-mi zambet dirijat
Pe Mala cea grava, s-o fi-nseninat!
Onu
ApreciazăApreciază
Ticluit, neticluit,
Ca fu ochit
ba chiar tintit,
Doar Onu cel neistovit
Putea-va spune!
De veselit
A reusit
Pe grava Mala!
Ce nu stie Onu cel Vestit
Ca Mal-a sorcovit
Cu drag-al ei cuvint
trimis in vint
calare pe cint.
Ave, extremala!
Strasnica lucrare
Mareata conlucrare
Eterna adorare!
Tie!
ApreciazăApreciază
AVE MALA!
Iar acum, propun: Ca sa ne mai adoram, neuronii, prin somn, sa ni-i crutam!
Onu cel Magulit!
ApreciazăApreciază
Dovedit-am cuvintul! Si crutam avintul!
Multumesc pentru tot!
ApreciazăApreciază
Multumirile fiind reciproce, ar necesita, poate, o imbratisare!
Iar eu o darui, fara ezitare! 🙂
Onu
ApreciazăApreciază
Imbratisare
Far’ de atitare
(scriitoriceasca cu siguranta)
Trimit far’ d-ezitare!
ApreciazăApreciază
Hai, mai Mala, ca esti o comoara!
Auzi tu, „atatare”
De unde-ti izbucni aceasta provocare?
Spre a ma-ncalzi?
Doar nu ma crezi vulcan, in asteptare!
Ei, bine, afla , ca mai abitir, m-a-nvolburat, scriitoriceasca ta „ingrijorare”.
Onu
ApreciazăApreciază
Din ape calme dar adinci
Precum engleza zicere graieste
Venit-au provocari celeste
Si atitari cu clinci, dulcii .
Oh, Tu Marite-n asteptare
Si-nvolburat de slova-mi de tezaur
Fi-vei oare, Buzau in adastare
‘au botul cizmei poleit in aur ?
Venit-am lin, pe soarele-apune
Cu grai suav de vajnica comoara
Ideile-am naiv a le transpune
Cu pana ce-ntareste nu omoara.
ApreciazăApreciază
Cu vorbe calme, dar profunde,
Tu Mala, nu percepi
Că mă transporti, pe încă neaflate unde?
Pe care risc, neindoielnic, a mă pierde?
Când ai văzut, ce-nvolburare mi-a produs, Vorbirea ta, comoară
Încerc să scriu, dar naiv tremur,
La gândul ce varii delicii,
Poţi oferi cu graiul tău, promiţător de sacrificii.
Şi istovit, de-a visului povară,
Eu te implor sfârşit:
Vino, tu Preoteas-a nălucirii,
Nu mă lăsa pierit, în aşteptarea închipuirii!
Onu
ApreciazăApreciază
Dovedit-am deja rolul
Dulcineei fata simpla?
Pierdut sa-i fie controlul
Lui Quijote ce se-ntimpla?
Dulcineea e doar una
Fata simpla, de la tara
Ce cu drag se-asterne-n vers.
Blid de lut si bol de lemn
Cerga-i tipla, piatra semn
Maci si margarete
Pentru ea sunt alegrete
Ce cu tainic vis le-mparte
Intre foile de carte.
Vintu-i este frate
Frumosul brate
Cintecele adevarate.
Cu lingura-n oale
Cu gindul aiurea
Pe iarbamoale
Si nicaiurea.
De ce asa?
Fost-a aleasa
Si de ea culeasa.
Trist epilogul.
ApreciazăApreciază
Dificila, devine viata,
Cand Dulcineea te copleseste
Cu sau fara epilog,
Totul in jur se-nvarteste.
Mintea, nu-si revine,
Dar cu-ntelepciune,Spera, si asteapta dumirirea
.Onu
ApreciazăApreciază
Mala,
Vede-se, n-am fost inspirat
Ba poate-o fost si cu bănat
De răspunsul, nu mi-ai dat!
Onu
ApreciazăApreciază
Onu!
Zi cu soare si divani
In haine albe fui de garda,
Ca statu’ zice-atita: de vrei bani
ai slove de-alebarda.
Inspirat?
Da.
Banat?
Ba.
Raspunsul?
Ti l-am dat.
ApreciazăApreciază
Ceva s-a intamplat, spre ciuda mea, de commul, nu mi-a-nregistrat!
Onu
ApreciazăApreciază
L-am scos din spam, c-acolo fuse
Raspunsul meu, desigur la el se duse.
ApreciazăApreciază
Ma bucur.
Pusesem suflet, ca-n Nedumerire! 🙂
Onu
ApreciazăApreciază
S-a simtit acolo unde-a trebuit sa se-nfaptuiasca…
ApreciazăApreciază
Oare 2014 sa fie un VIS?
Onu
ApreciazăApreciază
Grea intrebare. Greu raspuns.
ApreciazăApreciază
Si, daca eu il traiesc, Sa fi caz de halat alb?
Halat, nu Harap!
Onu
ApreciazăApreciază
Uitai, sa-ţi spun, că te ştiam, după ţinuta albă,
Prin peregrinări, de nimeni, din plăceri dorite.
Iar faptul, într-un fel, m-a liniştit,
Şi aşteptarea, mi-a îndulcit.
Cum presupun, de când te ştiu, după graiu-ţi yinizat,
De la-nceput de yangul tipic, remarcat.
Onu
ApreciazăApreciază
http://worldofsolitaire.wordpress.com/?s=NEDUMERIRE
Spre Dumirire!
Onu
ApreciazăApreciază
Probabil trebuie sa-mi dai cu caramida-n cap ca s-o vad si eu! Caramida!
ApreciazăApreciază
La tine, chiar de mi-as dori, Cazul nu-l voi intalni!:P
Mergi mai jos, la „NEDUMERIRE!…Ce?”
Onu
ApreciazăApreciază
Desi cu pasi inceti, apare parca un pastet.
E prea mult oare daca cer, al naibii caramida, da cu ea in crestet? 😀
ApreciazăApreciază
Nu stiu a-ti raspunde, decat tot printr-o recomandare spre lectura. Pentru inseninare, doua prostioare:
„Diagnostic relativ” si
„Medic de familie”. Apoi, de rabdarea iti ajunge:
„Preinfarctul”
Onu
ApreciazăApreciază
Scris-am ravase lungi
Cu slove-n tilc muiate-adinc.
Acum prea mult e fumul
Prea plina e mirarea
Si mult prea rara dumirirea.
Si-acum purced la drum de ‘prostioare’
Desi vroiam ceva mai mult de-atit.
Dar, merg pe mina ta in abordare
Si-aduc apoi cuvint si gind gatit.
ApreciazăApreciază
Oare, sa fi reusit,
Chipul sa-ti fi-nseninat?
Posibil, daca bolta cereasca, brusc, s-a luminat,
Spre bucuria mea livresca
Onu
ApreciazăApreciază
Brusc sunt intr-un cerc din care nu stiu a iesi.
Incercat-am slova-ti a deslusi
Privind ce dincolo de tus transpare
Dorind si-a sti mai mult decit apare.
ApreciazăApreciază
E slova, ce tainic, ne stapaneste.
Fara de explicatii, Ci doar in ezoterice teste!
Onu
ApreciazăApreciază
Greu e-a scrie aci
Ce gindul vrea sa spuna
Caci multe-s cuvintele ce pot fi talmacite…
Inteles-am la fel de multe
Caci nemasurat lucrez cu mintea
Si multe-s de-asemeni citite si traite.
ApreciazăApreciază
Poate un Messenger, ar ingadui, cuvinte ce chiar virtual, nu se vor rosti?
Ce zici, (…) Ne-ar sluji?
Onu
ApreciazăApreciază
Ati „intalnit-o” pe Constanta Buzea , dupa mine unul dintre cele mai sensibile „condeie” lirice ale timpului nostru si nu numai? Prin poeziile trimise de mine cu mai multi ani in urma (cand era inca in viata) si publicate-unele- in Romania Literara, sau criticate-altele- cu blandete dar si cu fermitate,in timp mi-a facut onoarea de a ma considera prietena.Poate ca nu va suparati daca redau in continuare o dedicatie (poezie) pe care mi-a scris-o pe un volum al sau de versuri,la aparitie („NETRAITELE”) :
„Ca sa-mi unesc
plangerea cu bucuria
am stat noaptea in liniste,
somnul mi l-am impins
cat am putut
in partea otravita a zilei
si cand m-am trezit,catre seara,
sufletul meu de mai inainte
ramasese plecat
catre sufletul cel
dintotdeauna dorit”
A fost o poeta framantata de ale vietii,dar de o sensibilitate aparte care a razbatut cu prisosinta in creatia sa poetica.Atunci cand s-a stins a lasat pentru mine un gol dureros.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Cum as putea sa ma supar la vazul unei astfel de bucati de frumusete a versului???
Nu, nu am avut onoarea de-a o cunoaste pe marea Doamna a condeiului insa, prin intermediul dvs, iata, poemul domniei sale face cinste bucatii asteia de suflet care iubeste frumosul, mai ales din cuvint.
Va multumesc, Doamna!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Sunt onorata.
ApreciazăApreciază