Cartea mea

Ce bine că eşti – Nichita Stanescu

E o întâmplare a fiinţei mele
şi atunci fericirea dinlăuntrul meu
e mai puternică decât mine, decât oasele mele,
pe care mi le scrâşneşti într-o îmbrăţişare
mereu dureroasă, minunată mereu.

Să stăm de vorbă, să vorbim, să spunem cuvinte
lungi, sticloase, ca nişte dălţi ce despart
fluviul rece în delta fierbinte,
ziua de noapte, bazaltul de bazalt.

Du-mă, fericire, în sus, şi izbeşte-mi
tâmpla de stele, până când
lumea mea prelungă şi în nesfârşire
se face coloană sau altceva
mult mai înalt şi mult mai curând.

Ce bine că eşti, ce mirare că sunt!
Două cântece diferite, lovindu-se amestecându-se,
douâ culori ce nu s-au văzut niciodată,
una foarte de jos, întoarsă spre pământ,
una foarte de sus, aproape ruptă
în înfrigurata, neasemuită luptă
a minunii că eşti, a-ntâmplării că sunt.

Cam asta as putea eu spune despre carte . Sau, daca merg mai departe cu gindul si imaginatia,  atunci as zice ca e o iubire ce nu cunoaste forma cuvintului  nesimtire sau lacrima mitocaniei. E acel prieten pe care ti l-ai dori in viata reala, e acel amant care  te vrea indiferent de starea ce-o tranziteaza, e acel companion care are rabdare atunci cind tu nu ai chef , e acel amic, unicul,  pe care te poti sprijini atunci cind altii te-au lasat balta.
                            

Si mai sunt citiva, cei care si-au lasat gindurile, viata pe paginile cartilor pe care le-au scris. Si-au facut-o , nu pentru ca eu le-am cerut-o ci pentru ca ei au vrut ca eu sa fiu , poate,  mai inteleapta decit au fost ei. La capitolul literatura romana, lucrurile se imprastie in mai multe directii: de la clasici , la teatru contemporan, de la poezie la eseu sau roman politist.  Labis, Stanescu,  I. Teodoreanu, Caragiale  sau Rebreanu ? Fiecare isi are locul lui, predestinat as zice, pe raftul de unde,  multumirea sufletului imi guverneaza viata. Cum as putea acum sa nu ma gindesc  la Arghezi  cu a lui…EX LIBRIS                  

Esti ca vioara, singura ce canta
iubirea toata pe un fir de par,
Si paginile tale, adevar,
S-au tiparit cu litera cea sfanta.

Un om de sange ia din pisc noroi
Si zamliseste marea lui fantoma
De reverie, umbra si aroma,
Si o pogoara vie printre noi.

Reverie, umbra si aroma este cartea  mea.

57 de păreri la “Cartea mea

  1. l-am cunoscut pe Nichita..va ramine mereu unul dintre momentele memorabile ale vietii mele, nu pnetru ca era o personalitate ci pentru ca era atit de pur incit a inceput sa plinga cind ne-a vazut pe noi copiii, ce-i aduceam aminte de acasa-raiul in care sint sigura ca este

    Apreciază

  2. Mala,
    Ieri, te-am aflat,
    Si azi, dupa un An,
    Parca te stiu de mult
    Cu nazuinti si cu tristeti
    Cum sunt sortite unei vieti
    In Noul An, proaspat sosit
    Eu iti urez, filozofeli senine
    Sa ne dezvaluie, ca viata ta
    Mereu abunda in bucurii
    Cum cred ca iti doresti sa fii!
    Onu

    Apreciază

    • Cu nazuinti si cu tristeti
      In mersul cel launtric
      Sontic sau ba in bascheti
      Insa astral si tantric.

      Fi-va filozofeala simpla
      Ca focul cel din sicra
      Cu macii prinsi la timpla
      Ca-i Mala sau ca-i Lacra.

      Si-i apa-ngemanata-n lemn
      Scriind cu sufletul de aer,
      Ici colo cite-un semn
      Torcind meticulos un caier.

      Hai ca nu m-a dus inspiratiunea la mai mult si la mai bine insa… e de bun augur pentru c-a pus neuronul la miscare in prima zi din an. Nu am decit a multami !

      Apreciat de 1 persoană

      • Reciprocitatea bucuriei, eu i-as spune
        Ce mereu in lume,
        Pune sufletele in miscare
        Cand se simt apropiate,
        De a lor confuza stare.
        Tu ai inceput, sa stii,
        Mie a-mi transmite
        Mugurele nazuintei,
        De a te simti ferice!
        Onu

        Apreciază

      • Ce​ e bucuria oare
        daca nu o reciproca?
        ​fi-va poate-abandonare​
        doar cu tilc, nu echivoca.

        Nefireasca stare,
        unii stiutori in toate-o spun.
        E-o sublima abdicare
        zic eu tainic lui faun.

        Nazuinte si dorinte?
        Bucurii si fericiri?
        Poate tainici suferinte?
        Sau sa fie amintiri?

        Apreciază

      • Fara predicat

        ​M​ultumire-n adormire​
        sau​
        Fericire​ ca dezmeticire?
        Bucurie cu chirie
        sau
        Hormonala simtire?

        Eterna explicare.
        Fara ‘predicare’.

        Apreciază

      • Esti o dulcica!
        Am trait frumosul din tine,
        D-aceea mi-a fost nespus de bine ,
        Cu tine conversand ,
        Glandele comentand.
        Sa stii insa, eram pregatit, sa spun:
        „Gata,Fata, draga, m-ai dovedit!”
        Onu, aproape istovit.

        Apreciază

      • Ticluit, neticluit,
        Ca fu ochit
        ba chiar ​tintit,
        Doar Onu cel neistovit
        Putea-va spune!

        De veselit
        A reusit
        Pe grava Mala!
        Ce nu stie Onu cel Vestit
        Ca Mal​-​a sorcovit
        Cu drag-al ei cuvint
        trimis ​in​ vint
        ​calare pe cint​.
        Ave, extremala!

        ​Strasnica lucrare
        ​Mareata conlucrare
        Eterna adorare!
        ​Tie!​

        Apreciază

      • Hai, mai Mala, ca esti o comoara!
        Auzi tu, „atatare”
        De unde-ti izbucni aceasta provocare?
        Spre a ma-ncalzi?
        Doar nu ma crezi vulcan, in asteptare!
        Ei, bine, afla , ca mai abitir, m-a-nvolburat, scriitoriceasca ta „ingrijorare”.
        Onu

        Apreciază

      • Din ape calme dar adinci
        Precum engleza zicere graieste
        Venit-au provocari celeste
        Si atitari cu clinci, dulcii .

        Oh, Tu Marite-n asteptare
        Si-nvolburat de slova-mi de tezaur
        Fi-vei oare, Buzau in adastare
        ‘au botul cizmei poleit in aur ?

        Venit-am lin, pe soarele-apune
        Cu grai suav de vajnica comoara
        Ideile-am naiv a le transpune
        Cu pana ce-ntareste nu omoara.

        Apreciază

      • Cu vorbe calme, dar profunde,
        Tu Mala, nu percepi
        Că mă transporti, pe încă neaflate unde?
        Pe care risc, neindoielnic, a mă pierde?
        Când ai văzut, ce-nvolburare mi-a produs, Vorbirea ta, comoară
        Încerc să scriu, dar naiv tremur,
        La gândul ce varii delicii,
        Poţi oferi cu graiul tău, promiţător de sacrificii.
        Şi istovit, de-a visului povară,
        Eu te implor sfârşit:
        Vino, tu Preoteas-a nălucirii,
        Nu mă lăsa pierit, în aşteptarea închipuirii!
        Onu

        Apreciază

      • Dovedit-am deja rolul
        Dulcineei fata simpla?
        Pierdut sa-i fie controlul
        Lui Quijote ce se-ntimpla?

        Dulcineea e doar una
        Fata simpla, de la tara
        Ce cu drag se-asterne-n vers.
        Blid de lut si bol de lemn
        Cerga-i tipla, piatra semn
        Maci si margarete
        Pentru ea sunt alegrete
        Ce cu tainic vis le-mparte
        Intre foile de carte.
        Vintu-i este frate
        Frumosul brate
        Cintecele adevarate.
        Cu lingura-n oale
        Cu gindul aiurea
        Pe iarbamoale
        Si nicaiurea.
        De ce asa?
        Fost-a aleasa
        Si de ea culeasa.

        Trist epilogul.

        Apreciază

  3. Uitai, sa-ţi spun, că te ştiam, după ţinuta albă,
    Prin peregrinări, de nimeni, din plăceri dorite.
    Iar faptul, într-un fel, m-a liniştit,
    Şi aşteptarea, mi-a îndulcit.
    Cum presupun, de când te ştiu, după graiu-ţi yinizat,
    De la-nceput de yangul tipic, remarcat.
    Onu

    Apreciază

  4. Ati „intalnit-o” pe Constanta Buzea , dupa mine unul dintre cele mai sensibile „condeie” lirice ale timpului nostru si nu numai? Prin poeziile trimise de mine cu mai multi ani in urma (cand era inca in viata) si publicate-unele- in Romania Literara, sau criticate-altele- cu blandete dar si cu fermitate,in timp mi-a facut onoarea de a ma considera prietena.Poate ca nu va suparati daca redau in continuare o dedicatie (poezie) pe care mi-a scris-o pe un volum al sau de versuri,la aparitie („NETRAITELE”) :

    „Ca sa-mi unesc
    plangerea cu bucuria
    am stat noaptea in liniste,
    somnul mi l-am impins
    cat am putut
    in partea otravita a zilei
    si cand m-am trezit,catre seara,
    sufletul meu de mai inainte
    ramasese plecat
    catre sufletul cel
    dintotdeauna dorit”

    A fost o poeta framantata de ale vietii,dar de o sensibilitate aparte care a razbatut cu prisosinta in creatia sa poetica.Atunci cand s-a stins a lasat pentru mine un gol dureros.

    Apreciat de 1 persoană

    • Cum as putea sa ma supar la vazul unei astfel de bucati de frumusete a versului???
      Nu, nu am avut onoarea de-a o cunoaste pe marea Doamna a condeiului insa, prin intermediul dvs, iata, poemul domniei sale face cinste bucatii asteia de suflet care iubeste frumosul, mai ales din cuvint.
      Va multumesc, Doamna!

      Apreciat de 1 persoană

Ai ceva de spus ?