Cartea mea

Ce bine că eşti – Nichita Stanescu

E o întâmplare a fiinţei mele
şi atunci fericirea dinlăuntrul meu
e mai puternică decât mine, decât oasele mele,
pe care mi le scrâşneşti într-o îmbrăţişare
mereu dureroasă, minunată mereu.

Să stăm de vorbă, să vorbim, să spunem cuvinte
lungi, sticloase, ca nişte dălţi ce despart
fluviul rece în delta fierbinte,
ziua de noapte, bazaltul de bazalt.

Du-mă, fericire, în sus, şi izbeşte-mi
tâmpla de stele, până când
lumea mea prelungă şi în nesfârşire
se face coloană sau altceva
mult mai înalt şi mult mai curând.

Ce bine că eşti, ce mirare că sunt!
Două cântece diferite, lovindu-se amestecându-se,
douâ culori ce nu s-au văzut niciodată,
una foarte de jos, întoarsă spre pământ,
una foarte de sus, aproape ruptă
în înfrigurata, neasemuită luptă
a minunii că eşti, a-ntâmplării că sunt.

Cam asta as putea eu spune despre carte . Sau, daca merg mai departe cu gindul si imaginatia,  atunci as zice ca e o iubire ce nu cunoaste forma cuvintului  nesimtire sau lacrima mitocaniei. E acel prieten pe care ti l-ai dori in viata reala, e acel amant care  te vrea indiferent de starea ce-o tranziteaza, e acel companion care are rabdare atunci cind tu nu ai chef , e acel amic, unicul,  pe care te poti sprijini atunci cind altii te-au lasat balta.
                            

Si mai sunt citiva, cei care si-au lasat gindurile, viata pe paginile cartilor pe care le-au scris. Si-au facut-o , nu pentru ca eu le-am cerut-o ci pentru ca ei au vrut ca eu sa fiu , poate,  mai inteleapta decit au fost ei. La capitolul literatura romana, lucrurile se imprastie in mai multe directii: de la clasici , la teatru contemporan, de la poezie la eseu sau roman politist.  Labis, Stanescu,  I. Teodoreanu, Caragiale  sau Rebreanu ? Fiecare isi are locul lui, predestinat as zice, pe raftul de unde,  multumirea sufletului imi guverneaza viata. Cum as putea acum sa nu ma gindesc  la Arghezi  cu a lui…EX LIBRIS                  

Esti ca vioara, singura ce canta
iubirea toata pe un fir de par,
Si paginile tale, adevar,
S-au tiparit cu litera cea sfanta.

Un om de sange ia din pisc noroi
Si zamliseste marea lui fantoma
De reverie, umbra si aroma,
Si o pogoara vie printre noi.

Reverie, umbra si aroma este cartea  mea.