Cu creionul de sprincene desenez dimineţile rimelate, pensate si pudrate de timp.Cu ruj conturez, apoi, buza de sus a lunii, pe sub care risul zimbeste timid soarelui.Si toate astea doar pina seara cind stelele clipesc a alb, a somn si a vis.
Arhiva categoriei: poem
Te cautgindindu-ma ca te gasescpe-a lumii aripa sipe-al hulubului inelsarutind picioarelecu bataturicare sfideaza stelelece-si ploua praful. Si plec cu stopulpina la primastatie.unde totul e asezat in matcasi bataturile nu-s bataturiiar stele nu-s praf. A fost mirosul aripii.si inelul unui hulubcare sfideaza cerul.
un apus si-un rasarit, poate, spate-n spate erau. sau fata-n fata? poate. si-atunci cind un suflet si-un altul predestinate erau, poate, si vintul bate si timpul curge si vesnicia e spate-n spate cu rasaritul sau, poate cu apusul, miliardele de stele te invata sa iubesti si rasaritul si apusul. sau poate ca nu ?
Pe lîngă mine trec oamenii grăbiţi, ‘Ia un covrig, neamule!’ striga simigiul azi dimineaţă. Şi-am luat unul. Şi încă unul. I-am înşirat pe-o aţă, i-am pus la gît şi-am plecat. Pe lîngă mine trec oamenii grăbiţi Şi după garduri latră cîinii. *
La fel ca şi Ieri, Azi a intrat in casă. Pe uşă. I-am dat bună ziua, am invitat-o să ocupe loc şi-am început să discutăm. Amabilă, m-a întrebat ce mai fac, cum mă simt, dacă e ceva nou in viaţa mea. Mi-a ascultat povestea despre cireşul in floare şi despre cîntecul compus alaturi de […]
lt.mala 