* Adun în palmă cerul stelele şi ielele că-n sîmbră-şi joacă cîntul, oierul şi steajerul. Şi zbor uşor, cu dor, actor al lumii paralele despicînd cu durere al sufletului vacarm. Cu dor uşor, în zbor sărut a pasului urmă ce-mi pune-n deget a nopţii şi-a mierii burmă. Strîng în palmă cerul, dorul, şi zborul… […]
Arhiva etichetelor: cer
Cineva zicea odata ca, in mai toate iubirile noastre de mai tirziu avem cite ceva din primele emotii sensibile ale copilariei. Si cred ca pot extrapola aici intelesul cuvintului „iubire”. C-o fi sau n-o fi asa, cine mai poate sti? Sau poate ca, pe masura ce spiritul tinde spre perfectiune, avem tendinta sa ne formam o […]
In fata, tacerea mintii. Dincolo de ea, nestiutul vazut. In spate, banuiala a ceea ce-ar fi putut fi. Un zbor aiurea si necesar Cu pene pierdute in praful amintirilor Si-al timpului. Si peste toate cele, Un suflet strimb si chior Cu-al lui urlet dupa libertatea pe care, dincolo si-n fata o simte-a lui, in vreme […]
Te caut gindindu-ma ca te gasesc pe-a lumii aripa si pe-al hulubului inel. sarut picioarele cu bataturi care sfideaza stelele si-al ploii praf si plec cu stopul pina la prima statie unde totul e asezat in matca. si bataturile nu-s bataturi iar stele nu-s praf. A fost mirosul aripii si argintul unui inel care sfideaza […]