Cu creionul de sprincene desenez dimineţile rimelate, pensate si pudrate de timp.Cu ruj conturez, apoi, buza de sus a lunii, pe sub care risul zimbeste timid soarelui.Si toate astea doar pina seara cind stelele clipesc a alb, a somn si a vis.
Arhiva etichetelor: poem
Te cautgindindu-ma ca te gasescpe-a lumii aripa sipe-al hulubului inelsarutind picioarelecu bataturicare sfideaza stelelece-si ploua praful. Si plec cu stopulpina la primastatie.unde totul e asezat in matcasi bataturile nu-s bataturiiar stele nu-s praf. A fost mirosul aripii.si inelul unui hulubcare sfideaza cerul.
un apus si-un rasarit, poate, spate-n spate erau. sau fata-n fata? poate. si-atunci cind un suflet si-un altul predestinate erau, poate, si vintul bate si timpul curge si vesnicia e spate-n spate cu rasaritul sau, poate cu apusul, miliardele de stele te invata sa iubesti si rasaritul si apusul. sau poate ca nu ?
* Dupa o singura bataie cu sabia gindului si truda cuvintului, chiar stii ce inseamna iubirea? Stii ce inseamna toate cele o mie si-o suta de manifestari de umilinta, mindrie sau uitare? Ce forma si fond dai tu iubirii? Stii cum s-o cistigi? Trezeste-te. Las-o sa fie ea. N-o cauta in lucruri sterpe, fara noima […]
E luna lui mai şi-a florii ce-o pui la butoniera sufletului rătăcit. E maiul ochilor primăvăratici care inundă lumea cu clopoţei mov şi-atîta soare! . Te privesc infinit de simplu Sorbindu-ţi petalele florii de la butonieră, in timp ce ma joc cu cele nespuse, cu gestul degetelor împletite a cer de vise. . Pentru că […]
lt.mala 