Relaţia – o piesă de teatru cu un singur personaj ?

    Probabil ca trebuie să existe o linişte a inimii pentru a putea face ca, viaţa ta şi a celui de lîngă tine să nu devină un circ lamentabil. Şi toţi, la un moment dat, ajungem să fim proprii nostri spectatori, actori, circari, regizori, clowni încercînd să creăm şi să oferim spectacolul. Dacă reuşim sau ba nu mai depinde doar de noi. Ce ne rămîne de făcut nu e altceva decît să ne aplaudăm prestaţiile. Că atît mai putem.

Virtualitatea (şi nu numai), îţi oferă gratis şansa unui studiu a ceea ce se vrea a fi relaţia (inter)umană cu tot ce derivă din asta.
Întîlneşti pe el sau pe ea, care te cucereşte, care-ţi spune ceea ce vrei să auzi, care-ţi oferă spectacolul pe care, poate-l aştepţi, care-ţi oferă perfecţiunea unei minuni pe care n-ai fi crezut c-o s-o mai întîlneşti. Şi nu ştii că, de fapt acel sau acea care-ţi aduce pe tavă fericirea nu e decît un alt alter ego al tău care vine din aceleaşi relaţii eşuate ca şi tine, cu acelaşi gust amar pe care, încă-l crede dulce.

Marea încercare nu stă în promisiunile deșarte ale începutului unei noi relaţii ci în puterea de-a nu te lăsa “aburit” de primul care-ţi iese în cale şi care-ţi promite luna de pe cer în aşteptarea unei minuni. Nu există aşa ceva sau, cu alte cuvinte, nu poate fi decît o şi mai mare greşeală în care singur intri, fără a ţine seamă de experienţele prin care ai trecut. Să te laşi iar dus de marile speranţe ale unor promisiuni nu e decît o şi mai mare prostie de urmările căreia eşti responsabil.Cu atît mai mult cu cît rezultatul e doar unul singur, vrut sau dorit de celălalt.

Când atingeţi pragul de înţelegere a mecanismului funcţionării a ceea ce se numeşte ”relaţie”, veţi vedea că nu va mai exista pentru voi decît o singură cale: relaţia cu propria persoană. Restul vor fi doar relaţii de amor la finalul cărora vei spune lejer, fără să clipeşti chiar, azi sunt aici, mîine nu mai sunt.
Iar dacă, se întîmplă ca, în viaţa voastră să fie totuşi cineva cu care să reuşiţi să duceţi drumul împărţindu-l echitabil pe din două, atunci preţuiţi acele clipe de optimism şi linişte pe care le-aţi găsit pentru că e complet diferit de ceea ce au alţii şi au o bază solidă în care, grija de sine si de celălalt are un cuvînt greu de spus în tot angrenajul ăsta relaţional.
Nu e idealul dar e doar o ancorare într-o altă realitate.