Parfum de … prietenia-prietenie

Motto:

” Multa lume isi doreste sa mearga cu tine cand esti in limuzina, dar ceea ce iti doresti este cineva care va lua autobuzul impreuna cu tine cand limuzina s-a stricat. “  Oprah Winfrey

Prietenia-prietenie e ca o carte buna, cind o ai in mina nu o mai lasi. Totul se reduce la niste coordonate pe care putini le cunosc, le accepta, le respecta, le impart si, si le asuma.  Sau si le aleg. La o adica, si asta sta la baza prieteniei, alegerea oamenilor potriviti care sa-ti populeze trecerea efemera prin viata. Ironic, nu ? Familia nu ti-o alegi, prietenii da. Si e atit de matematic totul ! O matematica pe care nu o inveti in scoala ci pe propria piele, predata de mai bine sau mai prost pregatiti dascali intr-ale prieteniei, de oameni care au alte valori, alte standarde de viata, diferite de ale tale. Sau poate ca nu. Daca esti un norocos atunci rezultatele sunt exceptionale si-o prietenie frumoasa poate fi ca acea carte invocata mai sus.

De citiva ani am inceput „activitatea scriitoriceasca” in deja cunoscutul Club al Condeielor Parfumate, un proiect de suflet al Mirelei Pete Daca Vi a fost cea care mi-a facilitat accesul in club, Mirela a fost cea care, elegant a diriguit toate aparitiile facindu-mi prezenta in club a fi mai mult decit binevenita. Restul au venit si-au „zgindarit” acea emulatie necesara unui act artistic. Rezultatul se vede, se citeste, se simte.

Sa cred in minuni? Sa cred in prietenie? Da. Pentru mine scrisul si fotografia au fost salvarea intr-o perioada sumbra a vietii cind nu aveam alternative prea frumoase si intr-o perioada cind lafaiala nulitatilor si-a capetelor goale era(si inca este) la loc de cinste. Au fost boom-ul care m-a saltat peste tot si toate facindu-ma sa nu pierd directia.

Si le multumesc. Multumesc Clubului pentru ceea ce-a insemnat si va mai insemna, multumesc Mirela pentru tot ceea ce faci, multumesc tuturor pentru implicare in proiect, multumesc cititorilor, multumesc slovei, multumesc imaginii si-mi multumesc mie pentru ca am ajuns sa va respect si sa ma respect in egala masura. Si mai multumesc cuiva care, desi nu ma cunostea, a crezut in mine si-n slova mea devenind, in timp, acel prieten considerat oaza de fericire si iubire. Pentru ca am gustat si prietenia si fericirea si iubirea.
Clar nu am avut intentia sa fac un material care sa semene a speech de covor rosu dar, cred ca acum a trebuit sa apara.

Si, ca sa nu inchei altfel decit ca de obicei cind scriu materiale pt club, vin la pachet cu amintirea unei arome care mi-a marcat, la un moment dat, slova. Era parfumul unei Lady in Red care, la o venerabila virsta, purta un parfum absolut fabulos dar la fel de lejer ca si nu mai putin celebra-i rochie rosie. Pe numele ei, Anne ( Ani ii spuneam eu), o unguroaica miniona, cu trup de zvirluga si care, la aceeasi virsta venerabila si, in ciuda unei situatii materiale exceptionale, era „bona”, bucatareasa, educatoarea si prietena mea. Imi amintesc ce-a insemnat pt mine, intr-o epoca saracita de valori, colectia ei de parfumuri, un cos plin cu sticlute de diverse calibre, culori, forme, arome. Si, dintre toate, unul singur era suveran: Mitsouko. Exclusivista aroma, exclusivista alegere. Aveam voie doar sa-l miros, fara sa-l ating. Si, la aproape patru decenii distanta de la trecerea in nefiinta a lui tante Anne, inca ii simt aroma desi cu Mitsouko nu m-am mai intilnit. Nu cred ca vi l-as putea descrie corect pentru ca e unic. Greu de semnificatii, imposibil de purtat de toata lumea sau in orice moment al zilei dar, in momentul in care ai reusit sa te imprietenesti cu el, e clicul care declanseaza iubirea. Forever! Si cred ca abia acum am reusit sa inteleg ce-a insemnat Mitsouko pentru femeia in rosu. Si nu numai. O prietenie ca o afacere curata intre minte si trup, pamint si aer, fruct si lichen, intre parfumul ca arta si creatia in sine. Si toate la superlativ. Opulenta la ea acasa.
Parfum de prietenie…oare a ce trebuie sa miroasa? A fericire? A libertate? A ingaduinta? A acceptare? Poate a dorinta? Sau a efervescenta? A sacru? A tainic? A bucurie si-a vesnicie, cu siguranta da.

Citi pot spune ca au cunoscut asta?

 

*

Din multe motive, materialul de azi e scris cu graba la purtator si merge in tabelul tematicii de azi a Clubului Povestilor Parfumate.

 

Reclame

15 păreri la “Parfum de … prietenia-prietenie

  1. O fi scris în grabă, dar e postat devreme și ne poartă prin mai multe lumi deodată, iar dacă ar fi să răspund întrebării tale aș spune că mă aflu printre cei fericiți, mulți sau puțini, care au cunoscut parfumul prieteniei. Printre poveștile tale parfumate am petrecut clipe minunate de fiecare dată. A mea va veni spre seară, după ce voi ajunge acasă și voi lega cumva între ele fragmentele așternute cu ceva vreme în urmă. Să ai o săptămână de poveste, Lăcrămioara! 🙂

    Apreciat de 2 persoane

  2. Am citit și, cu permisiunea ta, voi folosi fragmente din text, firește cu link, pentru Club. Sunt prea frumoase, să bucurăm lumea cu ele!
    Sper să nu te deranjeze comparația cu tatăl meu…Dar tu îi semeni. Mult. Generos, prietenos, inteligent, iertător și atent, tata nu uita niciodată să mulțumească, să întoarcă înzecit un serviciu și să fie un OM cu ”O” mare. Nu cunoștea ingratitudinea. Căldura cu care ai scris despre NOI toți, cei din Clubul Condeielor Parfumate, locul unde prietenia își dă mâna cu literatura și miresmele amintirilor, arată Omul care ești. Și ai dreptate, încă prea multă: ”familia nu ți-o alegi, dar pretenii, da”! Noi am ales și cred că alegerea făcută e cea mai bună.
    Mitsouko de Guerlain și tante Anne, ce amintire prețioasă și dragă, mi-o imaginez pe doamna mignonă, în rochie roșie, aristocratică și cu o extraordinară amprentă parfumată. „După cum scria un poet japonez din vechime: ”o singură sorbitură din parfumul Ei şi cetatea ta a şi căzut în robie. Mai sorbi o dată, şi ţi-ai pierdut întregul regat” (despre Mitsouko de Guerlain, extras din Cartea Parfumurilor de John Oakes). Restul (ar trebui) să fie tăcere. Da, un parfum care nu-i pentru oricine. Și o amintire asemenea.
    Frumos parfum al PRIETENIEI, Lăcrămioara dragă! Ar trebui să-l facem noi, să angajăm un parfumier maestru are să-i dea formă. ”A bucurie si-a vesnicie, cu siguranta da.”
    Te îmbrățișez și îți doresc mai mult decât bine în toate! Cu tot dragul!

    Apreciat de 1 persoană

    • Doamne, Mirela, cum sa ma deranjeze comparatia? Atit de frumos, de onest si de deschis ai vorbit despre tatal tau incit se simte ca relatia voastra a fost speciala! Trebuie curaj sa poti face asta, ceea ce e de apreciat. Iar eu sunt onorata. Ce sa mai spun? Multumesc. Si…multumesc. Pentru intelegere, suport, incredere …
      Sper ca lucrurile bune sa se adune si prieteniile adevarate asijderea. Te imbratisez cu drag! ❤

      Apreciază

  3. Imi place sa cred ca parfumul prieteniei nu este o floare chiar atat de rara, pentru ca m-as intrista tare de tot. Il simt ca pe o stare de libertate. Numai langa prieteni (te) poti expune nestingherita, pentru ca stii ca esti acceptata asa cum esti si tu la randul tau faci acelasi lucru.
    O sa ma gandesc la o imagine simbolica, pentru ca ideea este minunata!

    Numai zile cu bine si senin, Lacramioara!

    Apreciază

  4. Povestea ta m-a dus cu gandul la o sticluta minuscula (as zice) de parfum pe care o vedeam cand eram mica. Mult timp am avut-o in grijja (era goala, dar purta o amintire suava pe care am crezut-o mult timp pierduta, pana cand intr-o zi am simtit-o vag :O ) si din pacate nu ii stiu numele. Dar povestea doamnei Anne mi-a amintit de ea.
    iar parfumul m-a trimis direct in Japonia cu gandul (din cauza numelui desigur). Apoi am citit despre el putin pe net. Interesant. Mi-ar placea la un moment dat sa vad cum este. 🙂

    De fiecare data cand citesc despre astfel de prietenii pretioase nu pot decat sa ma bucur :).

    Apreciat de 1 persoană

    • Iti doresc sa ai parte de astfel de prietenii pretioase pentru ca ele sunt masura adevarata cu care reusim sa iesim in fata lumii, ele ne ajuta sa crestem, sa devenim NOI. Iti multumesc pentru citire, copil drag! Pupici mii,,,

      Apreciază

  5. Da, uite cum remarc ca am avut dreptate si ca in vietile noastre mereu au existat persoane deosebite, sau acea rochie rosie intr-o mare de gri, asa cum remarcam ca fiecare a avut leaganul in care-si balansa visurile si nazuintele. Interesant si extravagant parfumul tau, dar de fapt, asa devin si unele prietenii, cand, bine spui, faci pace cu tine si stii ce iți e de folos inimii. Eu nu pot fi prietena atat de usor pe cat am simtit prietenia la cote inalte, de fiecare atingere a sa ma schimba si ma face mai buna. Sa dea Dumnezeu sanatate tatalui tau, iar tie o toamna frumoasa si linistita! Imbratisari!

    Apreciat de 1 persoană

    • Nu stiu daca ai incercat vreodata senzatia aceea de a simti ca nu ajunge timpul ca sa faci tot ceea ce trebuie sau ceea ce ar fi necesar a fi facut… Simteam ca ma transform intr-un robot care abia mai respira. Si am inceput sa pun punct si sa aleg. Aleg doar ceea ce trebuie si e necesar pentru mine. Restul ramine undeva, departe. Mi-a fost greu, extrem de greu pina acum si am ne voie de liniste si iar de liniste. Iar prietenii adevarati au locul lor distinct in viata mea. Am invatat ce inseamna prietenii adevarati, ei m-au invatat sa-i apreciez altfel. Si vreau sa cred ca am trecut la alt nivel de intelepciune, nivel la care viata este altfel perceputa, cu alte valori si intelesuri.
      Multumesc Adriana pentru urari, multumesc pur si simplu. ❤

      Apreciat de 1 persoană

  6. Dincolo de trairile cotidiene, de grijile fata de cei apropiati si dragi, de provocarile momentului, tu Mala trebuie sa scrii. In graba sau nu, slova ta curge lin si asezat, trezeste patimi si sentimente, mirosuri suave apar de nicaieri si trezesc spirite latente, aduc acea incredere si putere de a face si de a trece mai departe, te poarta pe carari nestiute catre frumos si acceptare, catre linistea sufleteasca si semnificatia unui suras sau a unui gand nerostit care te infioara cu atingerea de aripa de inger. Nu poti sa nu scrii. Asa cum si altadata am spus-o, tu trebuie sa te exprimi. Nu ai dreptul sa taci si sa lasi timpul sa treaca fara a darui ce ai mai bun si ce poti pentru noi, cei care iti culeg cuvintele ca pe niste odoare de pret si le asteapta pe cele ce vor veni. Te rog, scrie. Si scrie asa cum stii tu mai bine si cum noi stim ca poti.
    Multumesc!

    Apreciază

Ai ceva de spus ?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s