Parfum de … prietenia-prietenie

Motto:

” Multa lume isi doreste sa mearga cu tine cand esti in limuzina, dar ceea ce iti doresti este cineva care va lua autobuzul impreuna cu tine cand limuzina s-a stricat. “  Oprah Winfrey

Prietenia-prietenie e ca o carte buna, cind o ai in mina nu o mai lasi. Totul se reduce la niste coordonate pe care putini le cunosc, le accepta, le respecta, le impart si, si le asuma.  Sau si le aleg. La o adica, si asta sta la baza prieteniei, alegerea oamenilor potriviti care sa-ti populeze trecerea efemera prin viata. Ironic, nu ? Familia nu ti-o alegi, prietenii da. Si e atit de matematic totul ! O matematica pe care nu o inveti in scoala ci pe propria piele, predata de mai bine sau mai prost pregatiti dascali intr-ale prieteniei, de oameni care au alte valori, alte standarde de viata, diferite de ale tale. Sau poate ca nu. Daca esti un norocos atunci rezultatele sunt exceptionale si-o prietenie frumoasa poate fi ca acea carte invocata mai sus.

De citiva ani am inceput „activitatea scriitoriceasca” in deja cunoscutul Club al Condeielor Parfumate, un proiect de suflet al Mirelei Pete . Daca Vi a fost cea care mi-a facilitat accesul in club, Mirela a fost cea care, elegant a diriguit toate aparitiile facindu-mi prezenta in club a fi mai mult decit binevenita. Restul au venit si-au „zgindarit” acea emulatie necesara unui act artistic. Rezultatul se vede, se citeste, se simte.

Sa cred in minuni? Sa cred in prietenie? Da. Pentru mine scrisul si fotografia au fost salvarea intr-o perioada sumbra a vietii cind nu aveam alternative prea frumoase si intr-o perioada cind lafaiala nulitatilor si-a capetelor goale era(si inca este) la loc de cinste. Au fost boom-ul care m-a saltat peste tot si toate facindu-ma sa nu pierd directia.

Si le multumesc. Multumesc Clubului pentru ceea ce-a insemnat si va mai insemna, multumesc Mirela pentru tot ceea ce faci, multumesc tuturor pentru implicare in proiect, multumesc cititorilor, multumesc slovei, multumesc imaginii si-mi multumesc mie pentru ca am ajuns sa va respect si sa ma respect in egala masura. Si mai multumesc cuiva care, desi nu ma cunostea, a crezut in mine si-n slova mea devenind, in timp, acel prieten considerat oaza de fericire si iubire. Pentru ca am gustat si prietenia si fericirea si iubirea.
Clar nu am avut intentia sa fac un material care sa semene a speech de covor rosu dar, cred ca acum a trebuit sa apara.

Si, ca sa nu inchei altfel decit ca de obicei cind scriu materiale pt club, vin la pachet cu amintirea unei arome care mi-a marcat, la un moment dat, slova. Era parfumul unei Lady in Red care, la o venerabila virsta, purta un parfum absolut fabulos dar la fel de lejer ca si nu mai putin celebra-i rochie rosie. Pe numele ei, Anne ( Ani ii spuneam eu), o unguroaica miniona, cu trup de zvirluga si care, la aceeasi virsta venerabila si, in ciuda unei situatii materiale exceptionale, era „bona”, bucatareasa, educatoarea si prietena mea. Imi amintesc ce-a insemnat pt mine, intr-o epoca saracita de valori, colectia ei de parfumuri, un cos plin cu sticlute de diverse calibre, culori, forme, arome. Si, dintre toate, unul singur era suveran: Mitsouko. Exclusivista aroma, exclusivista alegere. Aveam voie doar sa-l miros, fara sa-l ating. Si, la aproape patru decenii distanta de la trecerea in nefiinta a lui tante Anne, inca ii simt aroma desi cu Mitsouko nu m-am mai intilnit. Nu cred ca vi l-as putea descrie corect pentru ca e unic. Greu de semnificatii, imposibil de purtat de toata lumea sau in orice moment al zilei dar, in momentul in care ai reusit sa te imprietenesti cu el, e clicul care declanseaza iubirea. Forever! Si cred ca abia acum am reusit sa inteleg ce-a insemnat Mitsouko pentru femeia in rosu. Si nu numai. O prietenie ca o afacere curata intre minte si trup, pamint si aer, fruct si lichen, intre parfumul ca arta si creatia in sine. Si toate la superlativ. Opulenta la ea acasa.
Parfum de prietenie…oare a ce trebuie sa miroasa? A fericire? A libertate? A ingaduinta? A acceptare? Poate a dorinta? Sau a efervescenta? A sacru? A tainic? A bucurie si-a vesnicie, cu siguranta da.

Citi pot spune ca au cunoscut asta?

 

*

Din multe motive, materialul de azi e scris cu graba la purtator si merge in tabelul tematicii de azi a Clubului Povestilor Parfumate.