Reflexii si reflectii (450 de mililitri de viata)

tren

 

 Motto:

Uneori m-am gândit că la naşterea mea ursitoarele au vrut să-mi dăruiască un cerc.  Dar pe drum au pierdut o bucată din el  şi, ajungând lângă leagănul meu, n-au mai avut ce face. Şi-au zis, probabil, „să se descurce cum va putea, şi dacă va fi înţelept se va preface că n-a observat”… Prin spărtura cercului meu, singurătatea m-a pus mereu la încercare. (Octavian Paler)

Un tren banal in banalitatea rutei. Un culoar ticsit cu navetisti. Fiecare cu povestea lui scrisa, asteptind sa urmeze statia la care sa-si coboare viata. O viata traita intre alte doua sau mai multe statii, un joc de poker fara miza, glume mai mult sau mai putin obscene, motaiala oboselii unei condici semnata la ora fixa, asteptari sau nu, geamantane, posete, miros de transpiratie si de parfum relativ ieftin, ginduri aiurea, temeri, asteptari, sperante. Poate iubiri. O viata traita cu oameni sau nu, cu intimplari mai mult sau mai putin intimplate, coincidente, frustrari, refulari, idei, boli, mincare invelita in hirtie de ziar si berea de rigoare. Mai ales ieftina. O viata cu alte asteptari, vise uitate intre statii si sine de cale ferata, alergatura pe un peron in care gropile isi savirsesc anii. Multi.
Si-acasa, navetistul stie ca va uita azi pentru a retrai miine ceea ce-a fost si ieri, si rasalaltaieri. Si acum o luna sau un an. Totul, poate, se reia iar el e mereu acelasi. Ca si trenul care-l face sa fie singura constanta intr-o variabila care-l duce niciunde. Poate nicaieri.

*

Cam asa e si viata. Un tren cu navetisti. Pentru unii, drumul se opreste mai devreme. Pentru altii, urmeaza alte si alte statii prin care vor trece. Sau poate ca nu.
De ce tot materialul asta ? Pentru ca am cunoscut trei dintre cei care au primit bilet doar dus in trenul cu navetisti. Nu-i voi numi ci le voi spune simplu ‘navetisti‘ pentru ca simpla a fost si trecerea lor prin gari sau halte. Si-o fac fara nici o urma de ironie. Poate doar cu o umbra de suris. Amar. 

Navetistul 1: copil, 2 ani, accident rutier in urma caruia si-a pierdut viata. Grupa de singe rara cu un RH la fel de rar.
Navetistul 2: adult, 45 de ani, probleme cardiace severe, operatie pe cord deschis in urma careia trecerea s-a petrecut.
Navetistul 3: adult, 37 de ani, hemofilic pentru care cryoprecipitatele n-au mai existat. 
Sa mai dau exemple? Nu vad rostul. Insa vad rostul pomenirii celor doar 1% dintre romani care aleg sa daruiasca semenilor ceea ce este mai de pret : viata.
1% dintre cei care au inteles ca, o mare trecere depinde la un moment dat de 450 ml de singe. E mult? E putin? Pentru ei au insemnat doar o rezerva pe care corpul uman o are si pe care o reface in 2 ore. Pentru cel care primeste darul a insemnat viata. 
450 de ml de viata versus 2 ore… Doua notiuni aparent distincte! O datorie de-a pune materia pe picior de egalitate cu timpul.
Cine zicea ca nu pot fi comparate ?
*
O necesitate si-o morala inca viabila m-au facut sa scriu ceea ce-am scris mai sus. O necesitate este singele care este insuficient in spitale. Moral am considerat a fi mina intinsa catre cei care se zbat intre gari neavind ceva-ul acela pe care eu il am de dat.
Adica 450 de mililitri de viata 
(Material postat in vinerea Reflexiilor in oglinda. Mai multe gasiti la SoriN.)

25 de păreri la “Reflexii si reflectii (450 de mililitri de viata)

  1. Fericirea nu este ceva gata făcut, ea vine din faptele tale. Toate tradițiile religioase majore, poartă același mesaj care este dragoste, compasiune și iertare, singurele lucruri importante care ar trebui, să facă parte din viața noastră de zi cu zi. Când înveți să fii tolerant, dușmanul tău îți este cel mai bun profesor. Deschide-ți brațele către schimbare, dar nu lăsa să-ți scape valorile.

    ________________________________

    Apreciază

  2. Am donat sânge de mai multe ori, de fiecare dată cu inima deschisă. Acum nu mai donez, am și eu o vârstă. Azi vară, când mama a fost operată (artroplastie, protezare la șoldul drept) a trebuit să cumpărăm sânge, niciunul neavând grupa potrivită pentru ea. Și m-am gândit că e bine că am donat cândva sânge, e bine că unii o fac și azi și cei care fac asta ar trebui răsplătiți, să vină mai des. Datorită celor care donează, am reușit să obținem sânge pentru mama. Și a fost poate răsplata pentru donațiile făcute în tinerețe.
    Asta da reflecție și reflexie, dragă Mala!

    Apreciază

  3. Am vreo 48 de kg…Am reusit sa ajung la atat dupa ce mai mult de un an si jumatate am avut vreo 45.. De curand am aflat ca nici macar n-as fi acceptata sa donez daca as vrea. Sunt prea slabuta. Mai am si ceva probleme cu coagularea si cu tensiunea mica…… In fine…m-as transforma eu insumi in pacient😦
    Ca si in cazul donarii de organe…si in cazul donarii de sange mai este de lucrat la mentalitarea romanilor.

    Apreciază

    • Mai Ellyyyyyy….eu ma mir cum mai stai in picioare?! 45 de kg? Doamne, nu e prea putin? Acum ce sa zic, daca te simti bine in pielea celor 40 si de kg atunci chiar nu are importanta. Si ma vad nevoita sa dau dreptate medicilor indiferent de buna ta intentie care este, de altfel, de laudat. Unul dintre primordialele scopuri ale practicarii meseriei asteia atit de hulite de unii este si acela de-a nu face rau daca nu poti face bine. In cazul tau se aplica perfect.

      Apreciază

      • Am 1,62 inaltime si acum 48 de kg…sunt totusi mignona…si nu par slaba fiindca am oasele mici. Am poze pe FB…🙂 Deci nu te speria… Dar nu se accepta donarea de sange de la persoane atat de usurele ca greutate…

        Apreciază

      • 😀 da, asa e! Protocoalele de lucru ale celor de la serviciul de transfuzii e strict si nu accepta abateri, oricita bunavointa ar avea cineva bine intentionat.
        Numa’ 48 de kg ai, Elly?! Pffff…nu mai zic nimic! Important e sa te simti tu bine in pielea ta si-atunci totul e in regula.

        Apreciază

  4. Am donat si eu de cateva ori, dar de fiecare data a iesit cu scandal. De ce? In opinia medicilor sunt prea slaba. Cum sa fiu prea slaba daca am 1.60 si 52kg, sunt exact cum trebuie, dar ei ma refuza si eu insist, ma bag cu forta pe canapeaua lor. Odata am tinut o mica cura de ingrasare numai ca sa ma primeasca. Am donat sange din 2 motive: am vrut sa ajut pe cei pentru care orice strop e important (am o prietena care a avut norocul sa nu aiba doar bilet de dus, datorita donatorilor), m-am ajutat si pe mine,pentru ca ma simt excelent dupa ce donez sange. Si de ce sa nu donez, daca vreau si pot si au nevoie?

    Apreciază

    • Ma bucura nespus cele scrise de tine… Daca te simti perfect dupa, atunci chiar nu inteleg atitudinea medicilor de acolo desi, pe undeva le dau si lor dreptate. Exista protocoale de lucru care trebuiesc respectate. Dar, probabil ca exceptii exista si tu, iata, esti una fericita.

      Apreciază

  5. Eu sunt una care a beneficiat de doua ori de viata daruita de donatorii de sange. Am suportat in timp doua operatii importante. Am un mare deficit de coagulare si, la fiecare operatie, am pierdut cam doi litri de sange. Mi s-a facut transfuzie si daca stau sa socotesc dupa cifrele tale, de fiecare data cel putin patru oameni mi-au salvat viata cu sangele lor. Dumnezeu sa le dea sanatate, viata lunga si fericita tuturor celor care doneaza sange, indiferent din ce motive o fac.

    Apreciază

    • Ma intristez si ma bucur in acelasi timp. Imi dau seama(inca o data) ce mica e lumea cind, dupa un material scris si postat pe net ajungi sa cunosti oameni care au avut un punct comun cu scrierea in sine. Ajungi sa afli lucruri care nu se spun sau care se spun tocmai din motivul pentru care materialul a fost scris. Ajungi sa afli pareri, idei, bucati de gind. Cind finalul e cu happy-end, bucuria e nemarginita.
      Ma bucur extraordinar de mult pentru tine Zina si le multumesc si eu acelor 4 anonimi care au salvat o viata.

      Apreciază

  6. Am sa redau cateva comentarii ale unor donatori de sange din Galati!

    Tavezspunea:
    Am fost azi de am donat sange. Si am ramas stupefiat cand dupa ce ca stai de la 8 la 13 ca prostu pe acolo ca te gandesti ca poti sa ajuti pe cineva sa o aud pe cucoana care imi lua sange din deget pt probe ( ca o intrebase o femeie de ce sunt asa multi ) ca cica daca noi astia mai tineri nu avem ce face acasa si ca de ce venim sa donam sange , ca mamele noastra nici nu stiu, ca alta treaba nu avem, doamna era foarte deranjata ca erau multe persoane…. pana la urma cand a vazut ca i-am adus niste explciatii concrete de ce donez sange a recunoscut ca luat-o gura pe dinainte.

    Pe mine m-a deranjat lucrul asta macar daca nu zicea de fata cu mine, macar nu stiam si drept pt asta nu ma mai duc in viata mea la doat. Mai stai si ca prostu o jumate de zi peacolo…

    _miripisik_spunea:

    Eu am fost pe acolo sa ma inscriu in registrul unic pt cei cu leucemie. M-au trimis din usa in usa pana am ajuns la o doctoreasa.Am explicat ce doresc mi-a dat cateva formulare sa le citesc, i-am zis ca sunt informata. Si la sfarsit sa-mi zica sa vin alta data ca ca nu mere aparatul de analize.Alta ocazie nu am mai avut sa trec pe acolo.Pacat ca am si o grupa de sange mai rara, ABneg.

    zyx spunea:

    Adevarul e cand stii dinainte ca pierzi jumatate din zi pe acolo iti piere tot cheful de donat.
    Pacat de banii risipiti aiurea pe reclame si efortul celor de la crucea rosie de a promova…mai bine plateau niste oameni mai competenti decat niste oameni cazuti in monotonia vietii cotidiene.

    In fond e cam aceiasi atmosfera in sistemul medical, oameni plictisiti, egoisti care nu au viziune de ansamblu ca au o responsabilitate…pff ce am apoucat sa scriu, prea mari cuvintele…

    Si sunt multe asfel de comentarii!

    La Galaţi avem suficiente donări pentru a asigura necesarul de sânge al spitalelor noastre. Ba chiar adesea răspundem şi solicitărilor unor unităţi sanitare mari din ţară, precum Spitalul Universitar de Urgenţă din Bucureşti şi Spitalul Fundeni. Anul trecut, la nivelul Centrului am avut aproape 16.000 de donări” , a afirmat directorul CRTS.
    Explicaţia acestui fenomen este lesne de dedus: acordarea bonurilor de alimente în valoare totală de 63 de lei, cu ajutorul cărora donatorii de sânge, cu venituri modeste, îşi completează meniul pt cateva zile.

    In fiecare zi la centrul de donare sunt zeci de oameni adunati si stau la rand pt a dona sange, pt cele cateva bonuri de masa ce le primesc la schimb,saracia a schimbat situatia de mult timp.
    O zi buna!

    Apreciază

    • E regretabila atitudinea cadrelor medicale. Cind s-au angajat in postul acela au stiut unde intra. Nu e munca de birou, nu e crosetat, nu e agricultura. E munca cu omul si cu viata lui, indiferent ca e donator sau transfuzat sau dializat.
      Acum vin si zic altceva: daca scopul celor care doneaza e pur umanitar sau pur material atunci nu mai are importanta atitudinea personalului medical. Daca insa, e prea deranjanta aceasta atitudine atunci exista caietul acela de reclamatii, exista sefi ierarhic superiori, exista forme de plingere impotriva atitudinii. Un prim pas trebuie facut si se vor schimba multe, eu asa cred.
      Si eu lucrez in sistem insa, am avut norocul unui sef care a cerut competente de occident(inclusiv atitudine) cu materiale si material de Romania. A fost frustrant sa lucrezi in conditiile astea insa, meseria a fost practicata ad-literam, din toate punctele de vedere. Nu exista diferenta intre sarac si bogat, acelasi tip de ingrijiri il primesc toti, aceeasi atitudine este practicata fata de toti. Iar renumita spaga din sistem, eu personal, sincer, nu o cunosc. Si nu e o lauda, e un fapt in sine.
      De atitudinea amintita de comentatorii de pe forumul respectiv m-am lovit si eu atunci cind am fost la rindu-mi pacient. N-am facut uz de titulatura medicala pe care-o posed si n-am facut caz de comportamentul lor. I-am intrebat doar…daca in acelasi fel vor sa fie si ei tratati cind vor fi pacienti? Tacerea a fost raspunsul lor.

      Apreciază

  7. ai perfecta drepatate! in România, inainte de 2000 nu am auzit niciodata de actiuni de donare de sânge, decat apeluri la colegii de serviciu sau cunostintele acelui aflat la ananghie… In Germania, de doua ori pe luna, in fiecare oras se organizeaza zile de donare de sânge si reclama se face peste tot, in tramnvai sau pe strada, peste tot atârna placate cu locul si ora la care incepe ziua de donare de sânge. Si oamenii merg in mod regulat! este o datorie cetateneasca… oricine poate teoretic ca sa fie urmatorul care are nevoie de o filoa de sange care sa-i salveze viata! Toata lumea participa!

    Apreciază

    • Uneori ii invidiez pe nemti pentru atit de buna organizare de care dau dovada in multe. Daca nu chiar in toate… In Romania totul e atipic. De la gindire, la munca, la actiune, la mentalitate, la implementarea a noi idei…ce mai, la tot. Poate de aceea si in cazul asta, e atipica reactia oficialilor din sistem desi stiu de criza din interior cum, atipica e reactia oamenilor de pe strada. Nu merg sa doneze decit acei care au ca scop prim…acele tichete de masa si zile libere de la munca care se acorda donatorilor.

      Apreciază

  8. Pingback: Scent of Men « Mirela Pete. Blog

  9. Pingback: Spune-mi nuanța preferată « Mirela Pete. Blog

  10. Pingback: Nuanțe și tonuri cromatice « Mirela Pete. Blog

Ai ceva de spus ?

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s