O dupa-amiaza de joi

 Adesea, in ultimul timp am stat strimb ca sa judec drept (conform unui dicton neaos) punindu-mi  intrebari care mergeau catre zona ezoterica a vietii mele si-a lumii din jur, lume careia-mi raportez existenta. Adesea mi-am intrebat ratiunea in legatura cu importanta trecerii mele pe pamintul asta si, singurul raspuns viabil a fost unul ce tine tot de ratiune. E un paradox, nu ? Sau, sa fie doar un fapt simplu si banal?
Si, aceeasi intrebare retorica, mi-o pun acum: ce rol am eu pe pamintul asta ? Care-i menirea mea in lumea din jur ? Singurul raspuns gasit a fost la fel de rational ca si in alte dati, cind intrebarile nu treceau dincolo de pragul ratiunii.
Pagina asta noua din jurnalul virtual numit „Mala Teaha” a venit ca un posibil raspuns dat de cei din jurul meu la eventualele si nerostitele mele intrebari. Totul a pornit de la o bucata de suflet (de)scrisa pe un perete virtual al Facebook-ului.
Oana este un exemplu de Om. Mai mult de atit nu pot spune. Si nici nu am ce pentru ca bunul simt, cultura, umanismul de care da dovada (si cu care, fie vorba intre noi, m-am si obisnuit deja), frumusetea, veselia, calitatile de mediator si moderator vin si se intregesc atit de frumos in acel (atit de simplu) cuvint. Dar atit de mare ca inteles.
De curind, am gasit o scriere de-a ei. In prima faza am fost surprinsa deoarece nu aveam habar de abilitatile ei de-a invirti condeiul desi, trebuia sa ma astept la asa ceva deoarece fatuca asta (apropo, ii maritata, domnilor ) e un talentat vorbitor/traducator (cu patalama)  de/din turca si un excelent cunoscator a citorva limbi straine . La o a doua citire a scrierii ei am inceput sa ma intreb, cum ma regasesc eu in scrierea ei ? Si, culmea ca, de multe ori, si eu sunt precum cei amintiti de Oana, cei care, cu capetele in blidele lor de plastic, uita sa mai multumeasca divinitatii pentru lingura aia de mincare cu care au fost binecuvintati intr-o zi de joi.
De aici titlul paginii aci de fata. De aici, textele care vor mai fi, texte(si nu numai) de-ale altora care au reusit sa ma faca sa-mi pun intrebari rationale si-ale caror raspunsuri pot fi sau nu pot fi, la fel de rationale.

„O dupa-amiaza de joi 

Cati dintre noi se mai inchina sau multumesc divinitatii, imediat dupa luarea mesei ? Mancam in fuga sau nu, fie de foame, fie de pofta, fie de nevoie, iar dupa ce ne simtim „impliniti”, ne „scurgem” de pe scaun, intinzand picioarele pe sub masa, eventual ne mai si mangaiem pantecul gata-gata sa plesneasca de preaplin sau, si mai grav, anuntam „sonor” pe toata lumea ca nu mai incape nici macar o firimitura. Altii trec neobservati. 
O parte din imaginea asta o gasesti mereu in „zona food” din hipermarcheturi, mall-uri, etc. 
Azi, ceva a facut diferenta: un amarat ce se perinda printre cei ce nu-si mai ridicau fata din farfurie (cu mine in frunte) se aseza la o masa pe care tronau 3 tavi pline cu farfurii de unica folosinta pline cu resturi de mancare, servetele, scobitori, jumatati de baghete, etc. Cu dexteritatea unui chelner cu vechime sorta imediat resturile de mancare, puse in ordine toate tavile si farfuriile, dupa care se apuca sa manance. In timp ce manca, se uita la ceilalti si incerca sa estimeze cam in cat timp ar termina ei (poate, poate i-ar fi ramas ceva si de pe urma lor), si in functie de asta isi regla ritmul cu care manca. In interval de 15 minute a trecut de la infulecat, inghitit fara masticatie, la savurare in tihna si invers. Finalul a fost cel care mi-a pus un nod in gat. A strans totul, curatand bine partea din fata sa, dupa care a scos din buzunar o cruciulita din lemn, si-a impreunat mainile sub masa, si-a facut cruce, apoi s-a ridicat si a disparut in multime. Am ramas acolo, privind in gol, uitand de farfuriile de pe masa mea, una dintre multe alte mese pline, pline, pline… „

Oana Aksoy, sper sa nu te superi pe mine pentru ca am „divulgat” secretul si, sper sa-ti tii naravul de-a scrie.

 

Azi, 21.07.2012, ora 11:42, ora Romaniei, update la materialul de mai sus:

Datorita unor afirmatii rautacioase (eu asa le consider) generate de articol, adaug citeva cuvinte pe care le consider absolut necesare in contextul de fata.

1). Daca Oana considera ca i-am plagiat munca, atunci voi suporta consecintele absolut normale si firesti care deriva din cele scrise de mine.

2). Nu vad de ce, un material publicat deja pe un perete virtual, fiind  facut public si care a fost editat si mentionat ca citat dar si amintit ca atare aci de fata, mentionindu-se in acelasi timp si autorul si locul aproximativ unde acesta poate fi contactat, poate fi considerat ca o insusire necuvenita a muncii acelei persoane ?

3). Inainte de-a se arunca cu pietre si de-a minji imaginea unui om, ar fi bine sa ne punem la punct , teoretic macar, cu ceea ce inseamna trafic, bani facuti din blogging, insusire/plagiere a muncii altuia si abia apoi sa deschidem gura si sa ne dam cu parerea.

4). Din moment ce, Oana nu are un blog personal si a publicat bucatica de gind pe wall-ul ei Facebook, am considerat de bun simt sa-i link-uiesc profilul Facebook pentru a face trimitere la proprietarul de drept al scriiturii.

5). In momentul in care ceva/cineva imi da de gindit si ma face sa-mi pun intrebari, ei bine, consider ca omul acela are ceva de spus si merita sa-i fie auzit glasul in cit mai multe colturi ale lumii. De aceea s-a inventat ‘citatul’ sau ‘share’ sau ‘link-uirea’. Este exact acelasi fenomen prin care dam share la o poza cu citate, la bucati de materiale scrise de mai mult sau mai putin celebre personaje, etc.

 

3 păreri la “O dupa-amiaza de joi

    • Dimpotriva. Mi-a multumit sperind intr-o alta parere obiectiva in ceea ce priveste alte scrieri de-ale ei.
      O replica trebuia sa am, cu atit mai mult cu cit ‘minjeala’ a fost intr-un cerc de prieteni atit de larg incit cuprinde doua continente.

      Apreciază

  1. Pingback: Catren | lt.mala

Ai ceva de spus ?

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s