Nu mai sunt demult al acestei lumi; sunt departe de mine însumi, desprins de propriul meu trup – mă aflu printre lucrurile esenţiale.
C. Brancusi
*
*
Material realizat pentru Reflexiile in oglinda ale lui Sorin
*
Materiale asemanatoare:
Anunțuri
Multul de demult …
ApreciazăApreciază
Esenta Zborului…
ApreciazăApreciază
Excepțional Brâncuși, valabil, universal, actual oriunde, oricând. Și cartea poștală refectată, inspirată alegere! Gânduri bune către tine, Mala dragă! 🙂
ApreciazăApreciază
Asa este, Mirela. El era acela care reusise sa iasa din Eu. Aceleasi ginduri bune si catre tine Mirela draga!
ApreciazăApreciază
O înţelegere deplină a stării şi a faptelor…
ApreciazăApreciază
…aplicind teoria dilemelor rezolvate prin unificarea contrariilor.
ApreciazăApreciază
nu stiu ce sa zic…..astfel de lucruri le spun,de obicei,altii despre tine….
ApreciazăApreciază
Mai, Brancusi era Brancusi…stia el de ce zicea ca..”sa creezei ca un zeu, sa poruncesti ca un rege, sa muncesti ca un rob”.
ApreciazăApreciază
Deosebita alegerea ta !
Weekend reusit!
ApreciazăApreciază
Multumesc, asemenea si tie!
ApreciazăApreciază
Interesantă alegere!
ApreciazăApreciază
Multumesc!
ApreciazăApreciază
Un artist care a avut inca din viata constiinta propriei valori…nici nu putea gandi altfel…
Inceput de secol XX sau sfarsit de secol XIX in Brad? O Strada Mare… Ma fascineaza astfel de peisaje de La Belle Époque…
ApreciazăApreciază
E sfirsitul unui secol XIX in care orasul incepuse sa-si definitiveze rolul pe care istoria i l-a atribuit demult…
ApreciazăApreciază
cred ca a intrat la spam comentariul pe care l-am lasat ieri seara aici la tine 🙂
ApreciazăApreciază
Nuuuu…e la fotografie pus…
ApreciazăApreciază
Cea mai scumpa fotografie romaneasca este o fotografie a dansatoarei românce Lizica Codreanu realizată în anul 1923 de către Constantin Brâncusi (da, chiar el!), în atelierul său din Paris. O fotografie adjudecată în octombrie 2012, la o licitație a casei Sotheby’s. pentru suma de 42.750 de euro. Cea de a doua cea mai scumpă fotografie românească este un autoprotret tot a lui Brancusi.
Interesanta reflexia ta ! Vechi si nou intr-o singura imagine!
ApreciazăApreciază
Habar n-aveam de pretul fotografiilor insa, cred ca ‘semnatura’ lui Brancusi a fost cea care a stabilit valoarea pecuniara a fotografiilor. Mi-ar placea sa vad spectacolele in care a dansat Lizica insa, din pacate, filmuletele acelor ani se pare ca nu mai exista. Fascinant e faptul ca, Brancusi i-a creat Lizicai decorurile si costumele pentru spectacolul Satie-an, Gymnopedie. Amprenta brancusiana e atit de evidenta incit ai senzatia ca materialele si pinzele care acopera expresivitatea corpului sunt copii ale unor sculpturi de-ale lui. Ca sa nu mai vorbesc de fotografiile in sine…adevarate capodopere fotografice… Iti multumesc pentru impulsul dat curiozitatii mele…am aflat multe si mult!
ApreciazăApreciază