Ca o poveste Zen (Celelalte cuvinte)

Cu fiecare clipa care se savirseste parca as mai avea ceva de spus. Sa numar cuvintele inca nenascute? Sa le las acolo unde isi vor duce implinirea in gindul inca nerostit ? Mi-e teama uneori ca nespusul isi va striga preaplinul gindului. Mi-e teama, alteori, ca spusul se va pierde in secunda nebuna a unui timp care-si duce iuresul cu zimbetul pe buze. Mi-e teama citeodata ca lacrima va rinji a viata. 

Dar, secunda e atit de pretioasa si atit de altruista incit sa-mi arate ca viata-si are trecerea ei, plutind usor pe nori, pe lacrimi de ploaie, pe trotuarul unui suflet macinat de multele spuse si nerostite. Si peste toate astea, un parfum reavan de pamint picurat din stelele primaverii imi spune ca literele ma vor duce acolo unde voi vrea. 

Si totul intr-o alta zi. Intr-o noua zi.

*

*

*

*

Alte materiale:

1).  Poveste despre un om si-un ciine

2). The Wall

3). Salata marocana de morcovi