(Pentru tine)
Te imbrac cu mine si gindul meu va fi gindul tau.
Iti desenez cu mintea frinturi de viata, trecutul tau fiind viitorul meu.
Cint a dragoste si talpa piciorului tau e continuarea mersului meu.
Visez drumul tau prin mine pentru ca stiu ca nimic altceva nu poate fi mai adevarat.
Material realizat pentru Reflexii(le) in oglinda ale lui SoriN.
*
Alte materiale:
3). Sfiriiala
lt.mala 
Ce declarație frumoasă de iubire! 🙂
ApreciazăApreciază
Venind intr-un „suflet”, fara prea multe intortocheri de cuvinte si condei si fara prea multe nehotariri….acum da, si eu zic ca si tine, Lili. Probabil ca asa a trebuit sa iasa, asa a trebuit sa fie. 🙂
ApreciazăApreciază
A venit în uibul locului și-al sufletului …
Vroiam să răspund la comentariul cu siamezul dar cuvintele lui Sextil Pușcariu aici își au locul:”Când ieşi din cãldarea Cãtunelor, ajungi pe minunata coastã a Fetii Frumoase. Iarba aici alunecă şi urcuşul e greu. Nefiind poteci şi plaiuri, eşti mereu tentat sã păşeşti pe urmele oilor care se urmează în linie dreaptã. Doi brăneni cu care ne întâlnim, Leonte Pedestru din Sohodol şi Neculai Sumedrea din Moeciu, ne strigã însã “Ţineţi stânga, domnilor, şi mergeţi tot în uibul locului”. Această expresie, care vrea sã spunã ca sã-ţi cauţi singur drumul cel mai potrivit, cu urcuş lin şi continuu, e iar o urmã veche, puţin cunoscutã aiurea. De la “uib”, care continuă pe “obviam” lantiesc derivã, în alte douã regiuni izolate româneşti, în Istria si în Meglenia macedoneanã, cuvintele obişnuite pentru a “întâlni pe cineva””
ApreciazăApreciază
Daaaaaaaaaa… si siamezele tale albe si iarba mea de balta au venit in/prin ‘uibul locului’ lor gasindu-si bucata de pamint in care sa-si aseze radacinile.
Sarumina pentru cuvintele lui Puscariu !
ApreciazăApreciază
Iubire. (punct)
Mă uimești cu fotografiile tale. Ești de o rară modestie.Cred că a sosit momentul să le semnezi, să pui un watermark, deoarece sunt prea reușite ca să le lași anonime.
Să ai duminică superbă! 🙂
ApreciazăApreciază
Iubire.
Asta e pentru mine si fotografia si pictura. Pe unele le semnez, pe altele insa nu. Din nepasare, uitare sau…pur si simplu fara motiv. Parca e in plus sau prea mult sa mai vir si numele meu acolo.
Nu stiu cum se face dar, in unele momente in care simt ca ma duc undeva in jos, vii cu cite ceva care ma mobilizeaza iar pentru asta nu pot decit sa spun un simplu si absolut sincer…Multumesc Mirela.
ApreciazăApreciază