Pomul pe care Dumnezeu il sadise rodea multe, cam toate fructele pamintului. Caise, pere, prune, mere, rodii si smochine, grase smochine si nebune de bune…. Si pasari cu-al lor cintec, alb ca rasaritul diminetilor de iarna gindeau Raiul.
Arome de cacao aruncau porunca-n ceruri zidind dorinte. Ancestrale dorinte…
La masa din cafeneaua in care stilurile unei epoci trecute zimbeau prezentului cu amarul-dulce al cafelei cu lapte, priveam roadele pamintului si batrinul cu parul alb ca neaua imi zgindarea curiozitatile.
Tainic zicea batrinul sa nu-mi lase gura apa atunci cind mina va vrea sa se intinda si sa ia. Sa stau mai intii si sa ascult muzica in surdina chiar daca sisiitul veninului cu ochi aurii se incolaceste pe ramurile cu roade.
Porunca grea de intelesuri cu arome de rosu, de vint si de dorinte soptite intr-o dimineata a padurii de mesteceni in care visul cojii albe, nescrijelita de briceag, dadea tircoale miresmelor de portocala si scortisoara.
Si covor de frunze fu martor al iubirii de-o clipa dintre un baiat si-o fata care pacatuira mincind din roadele pamintului. Si mai vrura si iar mai vrura. Caci legea de aceea fu facuta ca s-o fure pasiunea si timpul si toamna ce reinnoia totul in urma trecerii ei printre ginduri…
Si covor de frunze fu martor al iubirii de-o clipa dintre un baiat si-o fata care pacatuira mincind din roadele pamintului. Si mai vrura si iar mai vrura. Caci legea de aceea fu facuta ca s-o fure pasiunea si timpul si toamna ce reinnoia totul in urma trecerii ei printre ginduri…
*
Materialul merge catre clubul Mirelei si-a ei ‘Muzica parfumata a toamnei’ … iar pasii care-si cinta aroma migdalelor siciliene urmeaza linia unui secol trecut in care pacea sufletului are reflexii de ruine antice, catedrale gotice si zimbet de sudice bergamote, portocale si levantica.
Pasiunea senzual parfumata care se savirsea prima data in aroma batistei barbatului a recreat cu eleganta un nume pe masura. Si din albastrul Mediteranei, ochii frumoasei indragostite de nebunia unui trup rasfatat de puterea seductiei aruncau ocheade ispititoare profanului care adulmeca universul ierburilor aromate si uscate, pielii gentii voiajorului si exclusivistei reprezentari pe meridianele lumii mari.
Intr-un gind, un nume… ACQUA DI PARMA (Blu Mediterraneo Mandorlo di Sicilia) ! Roade ale pamintului, nu ?
lt.mala 
Trebuia să fi fost o foarte grea de înțelesuri poruncă, de-a fost atât de amarnic încălcată…Au știut ei ce-au știut, Mala! …”intelesuri cu arome de rosu, de vint si de dorinte soptite”. Prea tentant. ademenitor. Nu-i nevoie de șarpe, e făcută să atragă, să farmece și să ducă la păcat. Frumos scrii tu, Mala Lăcrămioara, atât de frumos încât tot recitesc frazele acestea! Și Acqua di Parma, pe mine mă leagă amintiri copilărești de acest proaspăt parfum, așa cum era în versiunea originală, îmi aminește de vremuri tinere în care eram atât de lipsită de griji! Te îmbrățișez! 🙂
ApreciazăApreciază
Si peste toate cele ploaia care cernea molcom… Multe nespuse Mirelo, multe care vor ramine acolo, stiute doar de ei.
Amintiri si impliniri, mai mult sau mai putin insa tema a fost ofertanta, zau ! Nu m-am putut abtine de-a o lua putin la vale desi alt material trebuia sa vina insa, parca se pasaleste mai bine pe o alta tematica.
O saptamina de bine sa fie acolo la tine, draga mea!
ApreciazăApreciază
Pingback: Parfumul Muzicii Toamnei | my heart to your heart
nU COMENTEZ,SPUN DOAR ATAT-pacatul nu are gust,miros,sau forma.Nu a existat porunca,nu a existat pacat….a existat doar exercitarea liberului arbitru.
Roadele pamantului sunt roadele gandirii-asta pentru a da totusi un raspuns mestesugaritei tale scrieri.
ApreciazăApreciază
Zicea cineva ca orice pacat este rodul unei colaborari… mai mult sau mai putin mestesugarite, vorba ta, de asta data, Mariane!
ApreciazăApreciază
Pingback: Picky și parfumul « Mirela Pete. Blog
Pingback: Muzica parfumată a toamnei « Mirela Pete. Blog
Pacatul primordial intalnind tema muzicii parfumate a toamnei…. Ceva foarte original. Imi place cum ai subliniat ca dupa ce Adam si Eva au cazut in pacat au ramas impreuna si si-au dus crucea impreuna toata viata. „Si mai vrura si iar mai vrura. Caci legea de aceea fu facuta ca s-o fure pasiunea si timpul si toamna ce reinnoia totul in urma trecerii ei printre ginduri…”
Frumos, cum altfel? 🙂
O noapte buna sa ai!
ApreciazăApreciază
Cred ca pacatul e pacat cind e dus pina la capat..poate comit o blasfemie in momentul asta cu ceea ce zic dar, asta e crezul meu. Asa si cei doi din material, cu toamna fiindu-le martor, cu iubirea de-o clipa transformata intr-o mare nebuloasa de culoare au ales ce-au crezut ei mai bine. E multa tacere in spatele cuvintelor din materialul de fata Elly pentru ca…asa trebuie sa fie si e si mai bine.
O noapte linistita sa fie si acolo la tine!
ApreciazăApreciază
Asta e cu poruncile: sunt facute ca sa fie incalcate, altfel, pacate nu ar mai fi atat de dulci ! 🙂
ApreciazăApreciază
Doamne cit te iubesc Zina Doamna pentru gindurile si sfaturile astea care se lipesc de suflet asa cum stiu ele mai bine! ❤
ApreciazăApreciază
Cat de frumos a zis Zina: „pacate nu ar mai fi atat de dulci”.
Textul tau, Mala, e plin de intelesuri nerostite. Cred ca asa e cel mai bine. Ma lasa si pe mine sa-mi imaginez, sa devin si eu o creatoare (in mintea mea), sa umplu acele goluri cu dorintele mele … sau ale lumii .. sau ale celor doi. Frumos si atata!
ApreciazăApreciază
Vezi de ce e bine sa lasi, citeodata, necuvintul si tacerea sa vorbeasca… caci multe intelesuri poti gasi in final, acolo unde nu parea a fi nimic, nu ?
ApreciazăApreciază
Buna dimineata, o zi vesela !
Frumos articol !
Felicitari !
Weekend placut !
Cu stima,
Aliosa.
ApreciazăApreciază
Buna dimineata sa fie si pentru tine! Multumiri pentru aprecieri si pentru muzica, mi-a placut sa stii !
ApreciazăApreciază