Poveşti mujereşti (Născătoarea ca afacere)

  Ne-ntîlnim şi noi gagicile la o terasă, la o cafeluţă, că doară n-am mai fi demoazele cu ştaif dacă n-am face-o. Şi vine vorba de naşteri & stuff, cunoaşteţi subiectul (exclusivist de altfel) care, pentru bărbaţi, e tabu.​ Şi, cum printre mujere era şi una bucată de candidată la născătoare, ne îngrămădirăm să-i dăm sfaturi.  Unul mai doct decît celălalt.

-Să-ţi iei uleiuri pentru bebei de la …. e cel mai bun, o să vezi.

-Ştiu, am găsit la promoţie. M-a costat cam 60 de lei un flacon.

(Mă uitai spre cer şi mai cerui băiatului o cafeluţă.)

-Trusou ţi-ai luat?

-Am luat tot. Şi geantă şi trusou şi hăinuţe. 10 milioane în total. Am găsit şi sticluţă şi biberoane tot de la … Termometrul e digital, se lipeşte de frunte însă nu ştiu cum să-l folosesc, nu-mi afişează nimic. Şi o pipetă ceva mai specială am găsit. Tot de la … şi e ieftină, 5 milioane. Plus accesoriile pentru baie. Deja sunt epuizată de cîte drumuri am făcut.

(Auzind preţul n-am mai găsit nimic interesant în a spune numele firmei renumite care comercializează produse pentru bebei aşa că, să trecem mai departe în poveste.)

-Băi, am găsit şi cărucior. A fost doar 13 milioane! Văzusem altul… wow… cu toate auxiliarele în regulă. Şi era roşu cardinal, cu feţele interschimbabile, de iarnă şi vară.

(Or fi cauciucuri? Poate aflu ceva detalii tehnice … !)

-Are o măsuţa ok iar landoul e perfect.  M-am uitat mult la el dar n-a vrut soţu’ să-l ia. A găsit ceva probleme la roţi, că nu ar fi cică în regulă şi nu pot fi adaptabile la carosabilul pe care circulăm.

(Halt, aici cred că mă depăşesc detaliile! )

-Aha, ok. Voi ştiţi pe unde circulaţi !

– Băi Mala, ştii ce mişto era ?!

-Băi, te cred însă nu văd care-i chestia cu cauciucurile interschimbabile la cărucioarele pentru copii.

-Aaaaa, nu ! Asta zicea soţu’ de roţi! Eu vorbeam de huse. Şi avea căruciorul un preţ perfect… doar 40 de milioane.

Mă uitai la ea şi porumbelul îmi plecă din gură…

– Dacă are televizor şi-un consum minim la sută atunci îşi merită bănişorii !

-Şi tu eşti ca şi soţu’… a zis că-şi cumpără o maşină funcţionabilă cu banii aştia!

Tăcerea se lăsă în jur.

…

Savuram cafeluţa cu aromă de poveşti mujereşti şi mă gîndeam că, pe vremuri, singură alergasem  la cumpărăturile premergătoare naşterii. Mă gîndeam la Cutaden-ul de 3 lei cu care unsesem fundul copchilei cînd fusese bebe, la căruciorul super-simpluţ luat cu împrumut de pe la rubedenii, cărucior care, după cîteva luni fu cerut înapoi, la landoul de răchită împletită care m-a costat 300.000 de lei, landou în care bebe n-a vrut să doarmă decît 2 luni pentru că-şi găsi un loc mai comod, în pat, lîngă mine. Mă gîndeam la biberoanele de cauciuc pe care ea le accepta în detrimentul celor de silicon şi pe care nu le mai găseam în farmacii, mă gîndeam la toate cărţile de specialitate pe care le cumpărasem şi pe care a trebuit să le sui în podul casei pentru că, copila crescuse conform manualului  după care maică-mea învăţase pediatria la şcoală. Mă gîndeam la laptele praf cu adaos de extra-mega-tîmpenii şi pe care dădeam aproape un sfert de salariu din vremea aceea că vezi doamne, laptele de vacă în diluţia corespunzătoare vîrstei nu mai era bun!

Dintr-un salar de 3 milioane, cît aveam atunci, plăteam 1,5 milioane pamperşii, 500.000 laptele praf iar mîncarea diversificată, medicamentele dacă era cazul şi hainele, toate conforme cu vîrsta lu’ bebe … (nu trebuiau să depăşească) 1 milion.
Cu ce mai trăiam? Noroc cu părinţii. Stăteam la ei.