Invitatie la visare in 8 si 1/2

Ma vad pusa in  fata unei invitatii adusa in virtual de Vienela, invitatie intr-un club diriguit de Mirela, club ‘de suflet’ as spune,  tinind cont de tematica propusa. N-am mai scris pina acum pe teme ‘la comanda’ asa ca, stingacia(poate) in alegerea celor mai potrivite cuvinte se va simti precum parfumul acelei seri de neuitat, parfum pe care l-au propus fetele spre a fi descris.

N-as sti cum sa definesc seara de neuitat cum, n-as sti daca mi-ar placea sa fiu parte din tot acel amalgam de trairi emotionale. Poate, daca as putea, mi-ar placea sa fiu doar acel spectator din primul rind care aplauda sau fluiera ceea ce se desfasoara sub ochii mintii si-ai sufletului. 

Intimplator sau nu, aseara, urmaream 8 1/2 (Opt si jumatate)al lui Fellini. Film de arta, autobiografic pina la un punct, de-o aritmetica emotioanala si emotionanta cum rar am intilnit in vreun film. De un realism care atinge dramatismul, bine punctat cu un umor grotesc si hilar pe alocuri, 8 1/2, avindu-l pe Mastroiani in rolul principal, m-a facut sa ma vad pe mine in acel film, m-a facut sa ma identific cu Guido Anselmi, un regizor aflat in plina criza inspirationala grefata(poate generata) pe/de una emotionalo-matrimoniala, cu flashback-uri de memorie, fantezii si vise fabulos intertesute cu realitatile si dorintele unui cvasi-existent triunghi amoros, cu prieteni-confidenti, cu personaje din trecut sau din prezent care intervin intr-un viitor incert, cu confuziile, nedumeririle si iluziile unor alegeri greu de facut si … cu tot tacimul la purtator cu care viata vine. Filmul are tot ce-i trebuie pentru a merita atentia spectatorului care va ajunge sa-si vada viata expusa pe un ecran de cinema si va pleca din sala cu un gust amar. Sau poate ca nu.

Poate ca nu intimplator, 8 1/2 e filmat in alb-negru, fiind perfect sustinut muzical de inspiratia de moment a lui Nino Rota. Desi e considerat a fi de avangarda, prin tema simpla, rupta parca din rutina zilnica insa excelent sustinuta de viziunea structural-regizorala felliniana, cu tuse de science fiction, filmul e unul dintre cele mai influente filme clasice fiind pozitionat pe un onorant loc trei la categoria cel mai bun film din istoria cinematografiei intr-un sondaj realizat in 2002.

Cred ca-n asta (con)sta magia sau parfumul unei seri de neuitat : sa fi spectator al unui spectacol in care ti se joaca propria viata, sa fi parte din acel triunghi actor-regizor-spectator stiind ca(poate) la final, fiecare-si va continua drumul propriu, un drum poate mai bun. 

Si, poate ca, tot la finalul filmului, asemeni celor doi magicieni care-si joaca rolul(imaginar sau imaginat), ajungi sa spui celebra replica „Asa nisi masa”, cu gindul departe, la acel „Anima”, ca limbaj criptic prin care poti sa-ti dezlegi anagramatele secvente ale propriei vieti. 

*

*

Material scris pentru ‘Clubul povestii parfumate’, tema zilei fiind ‘Parfumul unei seri de neuitat‘.