Evadarea

evadareSe trezi cu certa senzatie ca un geam, undeva, s-a spart. Auzi zgomotul cioburilor care cad pe ciment si-atunci isi aminti ca lasase fereastra deschisa. Se ridica din pat si vertijul brusc ce-l nauci cu intunericul lui il facu sa se intinda iar pe patul care scirtii ascutit. Cind isi reveni, reusi sa vada fereastra a carei perdea alba flutura sub palele unui vinticel de toamna tirzie. „Parca ar fi un sol cerind un ultimatum invingatorului. Oare cine o fi invinsul?” Cu virful degetelor isi masa timplele gindindu-se ca raspunsul la intrebare cu siguranta nu-l va multumi. Se ridica incet dintre cearsafurile ce miroseau a parfum ieftin, „colo de citiva leuti”, si-si baga picioarele albe, prea albe, in papucii de casa ce-si cascau cusaturile desfacute si prinse din loc in loc cu sirma de cupru. Grosolana si urita de altfel. Se gindi pe moment ca ar trebui sa imprumute de la careva putina ata ca sa-si coasa papucii dar renunta usor la idee asa cum renunta, in ultimul timp, la orice presupunea un efort in plus din partea lui. Se plimba un timp prin incaperea rece, stringindu-si halatul de molton pe linga trupul subtire, aproape scheletic apoi intra in bucatarie trintind usa in spatele lui. Privi cu indiferenta vasele murdare stivuite aiurea in chiuveta. „Poate o sa le spal peste o saptamina” se gindi in timp ce se apleca la raftul de sub chiuveta ca sa miste de butelie.” Mai am putin. De-o cafea poate ca-mi ajunge.” Lua ibricul, il umplu cu apa rece de la robinetul care nu-si inceta plinsul niciodata si-l puse pe gratarul plitei. Aprinse un chibrit apoi dadu drumul gazului. Regla la minim flacara dupa care viri batul de chibrit inapoi in cutie. ” Poate c-o mai fi nevoie de el.” Deschise frigiderul si-si lua un borcan cu iaurt. „Mai am unul, e bine.” Rupse celofanul si lua o gura buna din continut. Era stricat. Arunca iaurtul in cosul de gunoi si puse borcanul in chiuveta. Lua apoi o punga cu nechezol, „prea pompos numita AMESTEC, ce idioti!” si cintari cu zgircenie trei lingurite de cafea aruncindu-le in ibric. Lua si doua tablete de zaharina pe care le lasa sa cada in apa ce-si incepuse bolboroseala apoi strinse caimacul subtire si decolorat, adunindu-l in ceasca mare si albastra, cu buza ciobita. Cana ii retrezi amintirea Dariei, fosta nevasta. I-o facuse cadou la despartirea incheiata brusc, tot asa cum si incepuse mariajul lor si era singurul lucru pe care-l luase din fosta locuinta atunci cind se muta in apartamentul pe care i-l lasase taicasau. Rasuci butonul aragazului stingind flacara apoi isi turna cafea in cana care inca mai pastra urmele precedentei folosinte. Inhala zgomotos aburii fierturii stiind ca, in curind, se va simti mai bine apoi sorbi, la fel de zgomotos, o gura de lichid fierbinte. „Acum pot merge in biblioteca”. Intra in camaruta, pompos numita biblioteca si se lasa sa cada in fotoliul cu tapiteria roasa de vreme si de folosinta indelungata, punind cana pe masuta de linga el. In acel moment vazu ca tot aranjamentul sta sa se rastoarne si, inca agil, se ridica din fotoliu. Reusi sa propteasca masuta, schioapa de-un picior, de peretele din spatele ei. Uitase sa faca lucrul asta aseara, dupa ce terminase de citit. Rasufla  usurat ca-si salvase cafeaua apoi merse la biblioteca uriasa care ocupa trei dintre peretii camerei. Deschise usile de lemn masiv din care sticla sablata ii zimbea prin modelul rupt parca din geamurile farmaciilor interbelice si lua cirpa de praf. O trecu usor peste cotoarele cartilor vechi, pe ale caror piele fina putea simti stanta tiparului auriu. Mai stersese praful si acum cinci ore si-o va mai face si peste alte cinci. Zimbi multumit cind termina apoi merse la baie. Se spala pe miini cu aschia de sapun de rufe care-i mai ramasese din stocul pe care i-l trimisese nepoata-sa apoi reintra in „camera gindurilor lui”, cum ii placea sa-i mai spuna locului unde, comori nestiute de multi stateau sa-si astepte stapinul. Se aseza in fotoliu si sorbi lung din cafea. Deschise cartea pe care incepuse dimineata s-o citeasca. O mai citise de patru ori si, de fiecare data, gasea noi si noi intelesuri pe care le putea da textului. „ Ce altceva mai pot face? Domiciliul e fortat asa cum fortata mi-a fost viata dupa ultimul curs tinut in aula facultatii. Si acum imi amintesc reactia decanului ca pe ceva intimplat ieri. Teoria existentiala a lui Heidegger l-a convins ca-s dusmanul poporului. Paradoxal si ciudat. N-am facut decit sa interpretez un tratat politic, punindu-l in lumina social-politica a vremii. Rezultatul insa care e? „ Privi unicul perete alb al incaperii sclipitor de curata, singura de altfel din toata casa si incerca sa-si imagineze cum ar fi fost viata lui daca atunci ar fi acceptat compromisul tacerii si-al triunghiului amoros. Si dureros revenira peste el amintirile unui parfum emanat de un trup alb de femeie, trup perfect care-i daruise momente supreme. Mai sorbi o gura de cafea incercind sa nu-si aminteasca ultima lor cearta insa, preaplinul acelor clipe il facura sa se stringa in halatul gros. Adevarul spuselor ei il izbea si acum. ” Nu te-am iubit nici macar o secunda. Ai fost un obiect de studiu de care nu mai am nevoie odata ce tinta mi-a fost atinsaSi-ntr-adevar, scopul si-l atinsese. Accederea in lumea academica si mariajul cu un potential banos sot. Numele meu, cu origini nesanatoase pentru vremurile pe care le-am trait nu valora un ban fata de parvenitii impaminteniti in functiile lor politice si administrative”. Si-a amintit de fastul cu care, nunta Dariei (a doua) se facuse.” Toata protipendada formata din activistii de partid, de la mic la mare, si-a defilat burta grasa si nevasta obeza pe sub ochii lacomi ai multimii avide de senzational si foame. Jigodii! Si eu, in casa ramasa de la tata si-n care doar cartile mi-au mai ramas intregi, a trebuit sa-mi duc traiul unuia care a pacatuit din prea multa iubire si-ale carui vise, in care, Biblioteca Alexandriei revine ca un arhetip, ma cutremura! Stiu ca n-am citit cit as fi putut citi si nici n-o s-o pot face vreodata. Taica-meu, Dumnezeu sa-l ierte mi-a lasat cartile cu pretul vietii lui. Abia acum am inteles de ce, cariera de decenii de profesorat a inchinat-o marilor ginditori salvindu-si astfel sufletul dintr-o lume meschina in care a fost tirit pe burta ca si ciinii. A murit saracul, in inchisoare, cu gindul la frumusetea unei lumi in care el a fost o rotita a angrenajului ce se misca, credea el, spre perfectiune. Un perfect hid de forma si fond la urma urmei. Si-i urmez drumul cu singura deosebire ca, inchisoare mi-e propria casa”.

Barbatul inchise usor cartea, mingiindu-i coperta legata in piele. Se gindi sa deschida televizorul insa se intreba ce-ar mai putea vedea interesant. Pleoapele incepura sa-l usture. Isi masa timplele apoi, cu greu, se ridica din fotoliu si porni aparatul. Privea cravata in dungi a prezentatorului admirindu-i finetea culorilor si-i venea sa rida de slutenia omului ce-si permitea un aer de superioritate, parca aratindu-le privitorilor diferenta dintre ei, ii venea sa hohoteasca a plins de ochelarii de cal ai celor care alegeau asemenea prezentatori pentru un program TV. Opri totul cind pe sticla isi facuse aparitia celalalt prezentator, o femeie relativ draguta, imbracata intr-un deux-piece demodat. Ridica din umeri a lehamite cind filmul anuntat nu-i mai spuse nimic nou. Il vazuse in urma cu cinci ani. Se gindi ca ar trebui sa iasa sa-si cumpere piine. Isi dezbraca halatul si-si imbraca sacoul vechi, periat intr-atit de ani incit stofa incepuse sa-si arate urzeala. Observa ca un nasture se leagana si, cind se decise sa-l intareasca isi aminti ca nu are ata. Isi incalta pantofii cumparati de ani buni, innoda sireturile lucioase de atita frecat, isi lua plasa pentru piine, poate va prinde si ceva carne, stiind ca va reveni acasa destul de tirziu. Lasa cheia apartamentului la vecina de alaturi, „singura realmente draguta din tot casoiul asta”. Ar mai fi stat la o sueta cu ea dar isi aminti ca la sapte magazinele se inchid.
Abia cind ajunse in pragul magazinului vazu ca-si uitase buletinul si cartela in buzunarul halatului. Cu jind privea vitrinele luminate ale magazinului. N-avea ce sa faca. Iesi si intra in simigeria de alaturi, cu speranta ca nimeni nu-i va vorbi urit. Refuza covrigii intinsi lui de vinzator. Prea arsi si prea scumpi. Parasi pravalia cu senzatia unui sarpe incolacit in stomac. Furios, trase un virf de pantof unui pachet de tigari gol si, fara a sti de ce, intra in parcul inca animat. Dintr-un chiosc cu verdeata, o palida imitatie de orchestra, interpreta o palida imitatie de Rapsodie albastra. Se aseza pe-o banca privind apusul unui soare reflectat intr-un lac netulburat nici chiar de ratele salbatice care-si macaiau plecarea spre alte tari. ” Eu de ce n-am plecat? Habar n-am. Poate ca amintirea tatei m-a tinut. Poate ca amintirea Dariei a fost aceea care m-a impiedicat sa-mi iau lumea-n cap. Poate ca mi-a fost prea frica sa parasesc complacerea intr-o rutina absoluta si perfecta. Confortabila si fara batai de cap. Aveam cartile. Cui le lasam? Numai la gindul asta si deja ma infior  inchipuindu-mi ce se va alege de toata munca mea si-a parintelui meu. Mii de carti, lucrari de documentare stiintifica, teze de doctorat, discursuri, prelegeri, toata viata a doi oameni care au dedicat si inchinat totul cartilor si filozofiei cuprinse intre scoartele lor. Cum as putea trai fara ele ? As fi gol si golit in fata lumii „.
Parasi parcul cu o stranie senzatie de neputinta si parcurse drumul spre acasa cu gindul aiurea ratacind. Mai acut ca niciodata, amintirea Dariei reveni ca un bumerang peste el. Inca o iubea, de asta era sigur. Inca avea fantezii in care, sinii si gura ei se jucau diavoleste cu el. Simti furnicaturi prin tot corpul si tresari speriat cind se ciocni de-un maturator de strada. Isi ceru scuze ignorind limbajul scatologic al omului si-si vazu de drum incercind sa se fereasca de forfota strazii. Nu-l mai tenta agitatia si dinamica inserarii. Vroia doar sa ajunga acasa ca sa poata sa viseze in liniste la cartile lui si la Daria.
Cu o mina care tremura vizibil lua cheia de la vecina lui uitind sa-i multumeasca. Nu vazu zulufii blonzi cum isi clatinau dezaprobarea cum nu vazu nici plicul gros si mare care-si trona stampilele oficiale pe presul de la intrare. Intra in casa inchizind usa cu un pocnet sec. Isi aseza sacoul pe spatarul unui scaun, se descalta fara sa-si mai desireteze sireturile si-si imbraca halatul de molton. Atunci auzi soneria de la usa, spargind linistea din jur. Deschise usa si-n prag o vazu pe vecina . Aceasta-i intinse plicul gros si mare. Il lua cu mina la fel de tremurinda si-i intoarse spatele femeii, incepind sa desfaca hirtia usor mototolita. Cele citite il facura sa cada intr-un scaun, privind punctul mobil care-i dansa prin fata ochilor. Intr-un tirziu vazu ca femeia era in fata lui iar punctul mobil era pomponul de puf al papucilor ei de casa. Citi in privirea ei mirarea si ingrijorarea. Schita un zimbet vrind s-o linisteasca insa nu reusi ceva mai mult decit o grimasa. Atunci vazu ca femeia intinde spre el o farfurie plina cu placinte. Zimbetul ei simplu il convinse. Lua una pe care-o inghiti aproape nemestecata. Mai lua una si inca una. Se opri insa simtind ca-i vine sa vomite. Privea spre farfuria inca plina si ofta. Atunci femeia se apropie usor de el. Ii atinse parul incaruntit jucindu-se cu buclele inca rebele. Isi cobori virful degetelor peste linia fetei lui, ca sa-si poposeasca apoi tacerea peste ochii obositi si tristi. Vru s-o intrebe ce vrea sa faca insa, o palma mica si mirosind a iarba ii acoperi cuvintele. O privi cum se apropia din ce in ce mai mult de el si-i descoperi formele implinite care-si strigau linia dintre tesaturi. Cum de nu o vazuse pina atunci ? Vru s-o atinga dar nu-l lasa. Si-n acel moment, o salbatica dorinta puse stapinire pe simturile lui. O vroia pe necunoscuta despre care nu avea habar cine e si nici nu-l interesa sa afle mai mult. O simti cum ii saruta pleoapele grele de nesomn si foame si moliciunea buzelor ei ii aminti de buzele rosi ale Dariei. Unui  urlet al sufletului vru sa-i dea drumul in lume insa nu reusi decit un icnet scurt. Si lacrimi, de care nu se crezuse capabil, isi pornira furia si deznadejdea printre cutele chipului. Femeia i le saruta adunindu-le intre degete apoi i se aseza in poala prinzindu-i fata intre palme. Inchise ochii, insa, o curiozitate nemaintilnita il facu s-o priveasca iar pe cea care-i amintea ca inca functioneaza ca barbat. De cind n-o mai facuse ea cu un barbat? De cind n-o mai facuse el cu o femeie? Nu-si mai amintea. Singuratatea clipelor intime pe care le mai petrecea in patul lui care scirtiia ascutit la fiecare miscare purtau semnele autosatisfacerii. Nu-i placuse niciodata insa practicase. Nu vroia pe altcineva in afara de Daria desi stia ca e o nebunie, ca e un lucru imposibil. Si-n acel moment vru femeia.
Arunca plicul gros care-i adusese vestea recunoasterii internationale a lucrarilor sale si prinse corpul femeii intre palmele flaminde. Vroia sa-si aminteasca cum e acel corp in care, fericirea animalica se imbina cu satisfactia momentului. Isi rataci atingerile pe spatele care se cambra sub raceala degetelor lui subtiri ca sa le coboare apoi spre pulpele ce-l inlantuisera in scaunul strimt. O piele moale si fina il facura sa rupa brusc tesatura care acoperea necunoscutul si ramase cu privirea agatata de sinii femeii care-i trase fata spre ea. Cei mai frumosi ochi verzi pe care-i vazuse vreodata il examinau cu o curiozitate aparte vrind parca sa-l taie in bucati. Incepu sa-l sarute, coborindu-si buzele moi peste barbia ascutita. Buzele fura urmate in drumul lor de dintii care-si marcau teritoriul ca apoi, limba sa incalzeasca toata pielea cuprinsa de frisonul nerabdarii. Ii saruta gitul la fel cum ii sarutase barbia. Si-n acel moment simti cum dorinta ii va exploda pur si simplu intre picioarele femeii. Ii cuprinse talia intre palme si-si ingropa gura intre sinii ei jucindu-se cu sfircurile intarite brusc. Cobori pina pe abdomenul care tresarea sub buzele lui si-si plimba limba pe pielea fierbinte. Degetele femeii se infipsesera in umerii lui si puterea cu care-l stringeau il facura sa nu se mai gindeasca la nimic altceva decit la urmatorul moment. Se lasa prada dorintelor care-l faceau sa-si piarda respiratia si pragul de excitatie la care ajunsese il naucea. Vru s-o ridice din poala lui si s-o duca in pat insa, cu un gest scurt, femeia il opri. Se sprijini pe umerii lui ridicindu-si usor trupul tremurat de dorinta ca apoi sa se aseze iar in poala lui, de asta data cuprinzindu-i toata barbatia intr-un interior ud si fierbinte. Se agata de ea, parca intr-un efort suprem de supravietuire si-o trase spre el vrind sa n-o mai lase sa se miste. Simtea fierbinteala interiorului cum il arde si sfredelirea explorarii in sine ii provoca spasme de placere. Ii misca usor bazinul in poala lui, intrind centimetru cu centimetru, ca sa iasa la fel si-a putea s-o ia de la capat. O stare ca de transa puse stapinire pe simturile lui si-atunci vazu ca fata femeii era de fapt oglinda starilor pe care el le traversa. Transfigurata in placere, redusa la stadiu de obiect al placerii ca sa fie-apoi ridicata la statutul de idol, la picioarele caruia placerea se asternea ofranda. Dansau amindoi in acel joc in care simtul decidea asupra carnalului. Dansau amindoi, in acelasi timp, un dans stiut si cunoscut de toti. Si explozia de placere pe care n-o mai putu controla il lasa fara vlaga intr-un lung spasm ce cutremura si corpul femeii. Isi lipi fruntea de umarul ei si inchise ochii vrind sa ramina asa cit mai mult cu putinta. Rasuflarea sacadata ce-i incalzea gitul il readuse instantaneu la starea de excitatie de dinainte. Cu o putere de care nu s-ar fi crezut in stare, o ridica in brate si o duse in biblioteca. De ce acolo? Nu stia. Sub privirile cartilor atit de dragi lui, puse femeia pe covorul vechi ce-si mai pastra inca modelul tesut de miini facute pentru arta si privi trupul care stiuse sa vina la el, daruindu-i-se simplu. Incepu sa-i sarute incet si meticulos fiecare por de piele simtindu-l cum isi freamata dorintele ascunse. Mingiie usor pulpele pline si, intr-un moment de suprema adoratie, saruta parul fin si matasos care acoperea Muntele lui Venus. Isi plimba usor virful limbii peste cirliontii blonzi ca sa inceapa apoi sa exploreze tot misterul feminin de dedesubt. Privea infiorarea pielii sub fiecare atingere si simtea zbaterea crescinda intre buzele cu care musca usor carnea. Stia ca placerea pe care i-o provoca o va simti si el insa, prea putina importanta avea faptul in sine. Vroia sa posede femeia mai ales (si-n primul rind) din priviri. Vroia s-o aiba toata si intreaga, acolo. Ii privea centrul feminitatii cu curiozitatea copilului care primeste prima jucarie. Ii privea formele si cutele care se mulau pe buzele si atingerile degetelor lui. Si revenea, mereu si mereu, asupra peticului de carne care crestea in tumultul dorintelor sub gura lui. Valurile de caldura si umezeala cu care era intimpinat il facura sa stie ca femeia e aproape de orgasm. Aproape implorindu-l se incolaci pe umerii lui apasindu-se pe gura care-o ducea catre satisfactie. El ii prinse fundul in palme si-l ridica deschizindu-i si mai mult feminitatea. Ii atinse usor  aripile inrosite de saruturi si dorinta si, intra intre ele, cu un deget  care incepu sa pipaie necunoscutul din calea lui. Un tipat de placere fu raspunsul si tremurul spasmodic al trupului insotea fiecare zbatere de sub ochii lui. Explora cu meticulozitate arsita ce-l incalzea stiind ca reactiile pe care le transmitea puteau induce nebunia. Din cind in cind saruta cu evlavie zvicnetul carnal incercind sa-i prinda momentele intre buzele  flaminde, incercind sa-l cuprinda cit mai mult in gura lui avida de tot ce insemna femeie. Si repeta obsesiv fiecare gest pina cind, un strigat lung si greu de dorinta elibera convulsiile unui trup redus brusc la tacere. Respiratia ii devenise  sacadata, miinile incercau sa-l opreasca din jocul lui care acum provoca durere. Privea avid lupta femeii cu placerea si cu durerea si zvircolirea ei sub degetele lui ii dadea adevarata dimensiune a dorintei. Continua sa soarba petecul de carne care acum durea stiind ca va urma o alta placere, infinit mai intensa decit precedenta. Se ridica peste trupul care inca era in convulsii si saruta buzele care devenisera uscate. Le indeparta cu buzele lui pentru a-si plimba virful limbii peste ele, umezind arsita care le mistuia. Ochii verzi incepura sa-si plinga satisfactia si-atunci, sorbi fiecare picatura de lacrima vrind sa aiba tot din trupul care i se daduse fara sa ceara nimic in schimb. Ii saruta ochii ca sa coboare apoi spre gitul unde pulsul isi zbatea viata. Cobori peste sinii brusc intariti si-si juca imaginatia limbii pe pielea care se infiora iar sub atingerile line. Cobori pe abdomenul care inca trepida trasind linii de umezeala printre perisorii fini si blonzi ce-si zburleau parca juvenilitatea. Cobori cu respiratia peste picioarele care-l facura captiv la un moment dat pentru a-i darui mai apoi o eliberare binefacatoare. Usor isi plimba gura peste talia care se infiora si ea apoi o intoarse cu fata in jos, continuind sa-i sarute pielea fundului, urcind usor. In timp ce cu  gura explora noile senzatii create, degetele ii coborau intre pulpele care instinctiv se indepartara. Mingiiara caldura cu care fura intimpinati, apoi, unul cite unul incepura sa exploreze iar, feminitatea pe care deja o stiau. Si, la fiecare atingere si gest, alte si alte noi descoperiri faceau. Se ridica in el o imensa dorinta de posesie a corpului femeii incit aproape ca i se facu frica. Isi intensifica miscarile vrind parca sa absoarba orice putere a corpului care-i naucise negarea barbatiei, declansindu-i, dupa atita timp, o extraordinara eliberare fizica si mentala. Se lipi de corpul pe care-l vroia iar si iar, sarutind umerii albi si ceafa, in timp ce degetele, impreunate parca intr-un gest suprem de  devotiune, incercau iar sa patrunda intr-un mister feminin, parca mult prea strimt. Se retrageau incet pentru a incerca iar sa-si faca loc prin arsita care incepuse sa ude totul in cale. Femeia, prinsa in propria dorinta se zbatea sub un trup care-o domina tocmai prin pasiunea cu care-i oferea placerea. Barbatul o tintuise intre bratele care stiau cum sa-i ofere ceea ce dorea lasindu-si pentru sine, calea prin care sa obtina ceea ce vroia el. Si degetele reusira sa strapunga strimtoarea fierbinte inducindu-i instantaneu femeii unul dintre acele momente supreme de satisfactie. Cu respiratia lipita de urechea femeii, barbatul isi opri jocul pentru citeva clipe ca sa continue apoi cu o dorinta aproape animalica. Stia ca e a lui. Stia cum s-o faca a lui. Si-a facut-o, cu toata barbatia care tinjise atita timp dupa placere, posedind acea feminitate asa cum stia el mai bine. Cu toata fiinta, parca incercind sa simta iar viata revenind in trupul uitat de timp si devenind amindoi un singur trup. Doua trupuri goale de istorii si golite de amintiri, pline si implinite de momentul unei uniuni in placeri carnale. Si-o poseda pe femeia care-si ridicase trupul de pe covor, vrind parca sa-l absoarba in ea pe barbat, nelasind viata in acel trup parca fara de viata dar care stiuse s-o faca sa se simta femeie. Si-ntr-un efort final care-i consuma pe amindoi, se regasira, femeie si barbat, in explozia simturilor, cintata la unison. Tremurul corpurilor obosite isi impleteau haotic reactiile la fel de haotice. Gindurile pierdute lasau locul unor trairi care-i duceau dincolo de limitele placerilor carnale. Erau undeva sus, deasupra materiei care generase starea.
 
*
Barbatul ramase privind in urma femeii care-i parasea casa, fara un cuvint, la fel cum intrase. Si incepu sa se intrebe daca totul a fost aievea. Inca ii simtea respiratia. Inca tremura, mult dupa ce amindoi se prabusisera pe covor, intr-un ultim spasm de placere. Inca simtea pe buze gustul feminitatii ei, un dulce-sarat care aproape-l innebunise. Inca avea intiparita pe retina memoriei placerea aproape animalica care se putea citi pe fata femeii in momentele de descatusare. Cu greu se aduna de pe covorul cu motive orientale si intra in baia rece si umeda. Isi privi chipul in oglinda. Ravasit …si era prea putin spus! Insa, urma de multumire care i se putea citi in privire il facu sa zimbeasca. Mai stia s-o faca si asta. Isi spala indelung corpul cu apa rece caci cea calda avea un program de distributie absolut aiurea si costa prea mult. Se gindi sa-si faca o cafea. Avea nevoie sa se retraga iar in el  si-n biblioteca care cunoscuse si altceva decit mirosul si povestea cartilor. Merse la bucatarie si-si facu o cafea ceva mai concentrata. Privi noaptea calda care-si trimisese o luna plina sa lumineze strazile fara electricitate (din motive de economie a bugetului absolut absurda) si iar gindurile ii zburara automat la femeia care impartise cu el momentul de placere. De ce-o facuse? Poate ca va afla miine. Poate ca o va cauta. Auzi sfiriitul lichidului care se revarsa in foc. Lua ibricul de pe flacara care se stinsese brusc, isi turna cafea in ceasca apoi intra in biblioteca. Se aseza in fotoliu vrind sa porneasca si televizorul. Se razgindi cind isi aminti ca programul se incheia la ora zece. Era trecut de miezul noptii. Cit statuse cu femeia ? Nu stia. Stia ca era seara cind el venise acasa. Timpul si-a oprit cursul dupa aceea. Bau din cafeaua care-l imbia cu aroma fierbinte. Uitase de zaharina. Vru sa mearga la bucatarie ca sa-si aduca o pastila insa era prea obosit. Simtea cum brusc, pleoapele care inca il usturau, ii cad peste ochii obositi. ” Sa dorm citeva ore. Si macar acum sa nu mai visez un gratar stropit cu un vin vechi de vreo douazeci de ani.” 
Adormi, nesimtind gazul din butelia uitata deschisa, gaz care, incet si sigur, punea  stapinire pe plaminii lui si care, in drumul lui spre creier ii dadeau o stare de beatitudine vecina cu ilaritatea, facindu-l sa viseze ca e directorul Bibliotecii din Alexandria.
*
( Material scris inainte de ’89 si revizuit in 20013.)
 

10 păreri la “Evadarea

  1. Ia uite ce vecina avea omul si nu stia😀 Si ce pasional poate fi un vecin in halat😀 Macar se duce fericit.Da’ cum finalul ne lasa asa in aer,asta inseamna ca e posibil ca vecina sa simta ceva in acelasi aer si sa vina peste el.Daca nu,ne consolam ca e fictiune si nobody gets hurt😀

    Apreciază

Ai ceva de spus ?

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s