„Pregatiri pentru surprindere”

 — Haide! Treceți la gătit amoniția! A dat orden don general că duminica viitoare vine în inspecție să ne suprinză. Să nu mă faceți de ocară, că-i vai de mama voastră!
— Trăiți, don căprar, da face inspecție și la micu ichipament?
— La tot.
— Da noi, care n-am primit încă amoniție, să ne-o gătim?
— Da ce, mă? Voi sunteți vodă?!
— Ba nu…
— Apăi dacă nu, ce te mai sclifosești?! Și să vă tundeți ca în palmă! Gând s-o izbi musca, să facă plici!
— Trăiți, don căprar, nu-ș’ cine mi-a furat pătura…
— De ce nu știi?
— Pesemne noaptea…
— Noaptea, nexe noaptea! Soldatu e dator să păzească amoniția statului, că de-aia-i soldat! Prepune că ești de santinelă în timp de război; cum o să-ți păzești tu postu dacă nici când dormi în timp de pace nu-ți poți ține ichipamentul? Să vii la mine să-ți dau eu o pătură. Am una de prisos… zece lei.
— Am înțeles, trăiți, don căprar!
Căprarul aduce pătura.
— Uite, asta e. Scoate paralele.
— Asta e taman pătura mea.
— Cum a ta, răcane?
— A furată, o cunosc după serie.
— Aha! Ți-ai pus seria pă pătură, ca să zici că-i a ta! Am să te dau în judecată pentru plastografie de pătură împotriva supiriorului… Te-ai dus dracului, băiete!
— Trăiți, don căprar, iertați-mă!
— Să te ierte Ăl-de-sus… Scoate zece lei.
— Înțeleg, să trăiți!
— Haide, fiți gata… Duminica viitoare vine să ne suprinză don general… așa a dat orden… Mă!… vedeți să nu vă piară ceva pân-atunci, că-i vai de mama voastră! Târșoru vă mănâncă!

(Cazonele „Pregatiri pentru surprindere” din ciclul „Viata militara” de Anton Bacalbasa … pregatite pentru surprinderea  HappyWeekend-ului cu nr. 11 al lui Elly.)

*

 Si, pentru a mentine oarecumva tema pe linia celei de mai sus, va propun(spre cugetare adica), o legenda mai putin cunoscuta, legenda gozarilor. Desi numele li se trage de la zarandeanul goz (rest, mizerie), erau un fel de haiduci locali in inima Apusenilor. Om cinstit citeodata, hot neprins altadata…cu parfum si aura de mister nedeslusit. Caci neprinsi au fost pina-ntr-o zi. Cu principala sursa de venit, contrabanda cu aurul furat din minele societatilor romanesti ale secolului 19, gozarii, cu sau fara concursul baiesilor, intrau pe gurile de aerisire ale galeriilor, aplicau dictonul „ochii vad, inima cere, mina ia” ca mai apoi, din profitul realizat din vinzarea aurului pe piata neagra a Aradului sa imparta si saracilor. Prinderea bandei de gozari care si-a exercitat abilitatile in zona Brad-Gura Ruzii-Musariu a insemnat un pas inainte in activitatea politiei locale, subordonate societatii care administra mina de aur la vremea respectiva. Imaginea atasata materialului aci de fata descrie, cu mijloacele epocii respective, momentul respectiv.

*

Ca sa inchei in spiritul hitru al temei, vin si zic ca: Lunea e pedeapsa divinitatii pentru ce ai facut in timpul weekend-ului dar, prietenii fac zilele rele, bune si pe cele bune … de neuitat.

Sa aveti un HW si o saptamina care vine… de poveste!