Arata-mi soarele cu mine de mina sa fii Cind sufletul nu crede in cuvinte. In vorbe ce spun nu multe Ti-e teama ca vint voi fi Impletind cerul cu iarba? Arata-mi linistea, fara sa simt boare pe pleoape, Fara sa cred in cuvinte-vorbe Spuse spre neinvatatura. Cu mine de mina sa fii arata-mi soarele Si […]
Arhiva etichetelor: soare
Mă-ntreb, poate retoric: ce-aş vrea să am în buzunare? Un măr? Poate un soare? Din măr muşc, după soare alerg. Aş vinde soarele din buzunarul drept pentru un măr roşu, domnesc. Să-l pun în buzunarul stîng, să-l scot pe furiş şi să-l miros înainte de-a-l muşca cu poftă. Şi cu dor. De soare. De mama. […]
* Te păstrez Soare în palme şi te-ascund, copile, în buzunare şirag de perle galbene ca cerul! Lacrimi de copil… scîntei domneşti de taină a sufletului Soare, ce cu zgîrcenie le dărui abil pămîntului. Una cîte una una şi încă una, şi-atît. Zestrea în lacrimi de Soare… *
Acolo sus, in inaltul cerului, alaturi de pasarile nebune care dadeau cu mine de nori, incercat-am dansul de foc al soarelui. Si incet, Cu mina-mi uda de roua am culcat gindul pe-o raza umila si galbena de dor, fierbinte de dorinta! Mi-am smuls apoi ideile-n fisii curgind cuvintele in nemurire. …albastrite si pline-s lacrimile ce ma pierd in somnul literelor! […]
Ciresul a-nflorit! E acolo! Si gindul i se-nchina lui cu emotie de fecioara intii sarutata. La fel de sfielnic, crengile ating buzele cu adieri roz amintindu-mi de obrazul inocent al pruncului nenascut. … ningea a trecut cu petalele corcodusului din preainaltul cerului! Cine, Doamne, sa mai mature violetele cu talpa piciorului invatat cu inaltimile ? * […]
lt.mala 